Iubind

Privesc în ochii tăi şi mi se face dor.
Şi iar mă trece pe furiş acel fior...
Şi inima-ţi aud bătînd
Şi vocea lină murmurînd.
Te-ating, te vreau, te simt,
Te savurez zîmbind, iubind, visănd.

Asemeni ultimii raze de soare pe pămînt,
Exişti.
Şi cît de trist e cînd
Te stingi...
Şi flacăra atît de mică
Ne luminează zilele în doi.
Ce-a mai rămas din noi?!...
Privesc în ochii tăi şi mi se face dor,
dinnou.

shadow

Like a shadow...

Am impresia că a trecut un an de cînd a începutşcoala, foarte multe s-au schimbat şi foate brusc. Acum dacă mă gîndesc la ccea ce-am trăit primalună din această toamnă, îmi amintesc totul ca prin ceaţă, de parcă nu am fost prezentă, de parcă ttăiam cu capu'-n apăăă, şi auzeam numai seperfecial ce se întîmplă în jur. Atît de des visez cu ochii deschişi,încît nu mă mai pot trezi cîteodată...

I remeber it like another shadow in my life...

Art

Am început să fregventez lectţii de pictură împreună cu Vlada Cotorobai, În sfîrşit am ajuns unde de mult speram să mă aflu, unde tot nu mai ajungeam...
Sper în curînd să termin prima mea lucrare cu tema "vara", un pic cam greu de realizat pentru mine, reeşind din faptul că nu o simt, şi e frig, numai amintirile mă mai ajută.

Beah

Am obosit, m-am plictisit. Şi da, joc teatru. şi da, mă abţin să nu le spun multor oameni totul verde-n ochi, of şi mai ales cînd calcă pe bec şi mă irită atît de tare că nu ştiu cum mairepede să scăp de ei. Şi se bagă în suflet şi nu înţeleg că n-au loc. Sau comentariile "ironice" sau "sarcastice", m-am plictisit, mă doare capu' de atîta scremare de sus. "Se fărîma ca peceana-n ceai" ar spune varmea Of, am obosit de lumea asta, de societate, de oraşu ăsta, de şcoala, de drumurile pe care le văd în fiecare ză, aceleaşi feţe, M-am plictisit de zîmbetele false şi sarcasm, o da, sarcasm, inevitabil desigur. Mi se întoarce deja de la tot.
Şi e atît de straniu. Nu înţeleg. Snt prieteni şi se discută unul pe altul în lipsa respectivului. Îmi e scîrbă de tot. Prea multă făţărnicie, roluri prost jucate, spectacole zi de zi, din care, din păcate, fac şi eu parte. 

http://enchea.tumblr.com/

here are pics, inspiring pics)

some warmth...

Just learn how to swim

Actually, I was wrong I thought you don't enter here anymore. You do. Why? 'Cause you don't won't to let me go? You do.

I'm drinking such a strange tea now, don't like it.

I'm waiting for my autumn coat and for my pants, they should arrive soon!

Yesterday I wrote to him, I have no ideea for what, really, what was I expecting for? He can't even smile to me when meet on the street, why should I want him to talk to me properly? I had no reason for that, so, I had, but it is not valid anymore.

A friend of mine said to me yesterday I must pass over it by myself, this is what I want to do now.

I jumped into the water knowing I can't swim. I have either to survive, or to drown.
Now I must learn how to swim...

Un zîmbet.

E foarte uşor să-i faci cuiva ziua mai frumoasă. E simplu. E doar un zîmbet. Chiar dacă e ceaţă şi ţi se pare că încă puţin şite apucă claustrofobia, un zîmbet sincer îţi poate schimba radical ziua. E plăcut cînd vezi oameni binedispuşi în schimbul feţelor mîhnite şi adormite de dimineaţă. Zîmbiţi. E simplu. :)

Sufleţel

Am nevoie de cineva cu care să pierd timpul pe nimic, să merg fără veo direcţie rîzînd, să mă iut nopţi întregi la stele, să fug prin iarbă, să strîng floricele pe cîmpii :D să facem pizza, sau chec sau orice altceva, să privim vreun film în pătuc cînd afară plouă, să plîngem impreună sau să fim fericiţi.
Am nevoie de cineva care să asculte cu răbdare toate ideile mele extraordinare, dorinţele inexplicabile şi cîteodată chiar bizare fără să mă judece, pur şi simplu să mă asculte ştiind că-mi va trece cu timpul pofta... să-mi fie prieten, adevărat, sufleţel :).