Şi care e explicaţia mea? Ce mă face să ies, să păşesc, să mă pierd şi să uit? Să uit ce trebuie, sau poate ar trebui... după normele cuiva. Care e explicaţia că aştept să vreau să merg prin ploaie, pe frig, pentru cîteva minute de căldură ce-mi învăluie faţa, ochii, gura, ce-mi trece tăcută şi distrugătoare prin nări?
Eu nu am explicaţie, nu am motivaţie, nu am nevoie să mă ierţi sau să-ţi cer iertare.
Am nevoie să merg pe drum pe ploaie şi pe frig, iar micul nor de căldură sa-mi învăluie faţa, ochii, gura...
***
Îmi tremură căştile-n urechi de la muzică dată la maxim. Mă plouă pe nas, mă plouă pe frunte, mă plouă pe buze. Le ling şi le înghit. Şi ploaia nu-i gustoasă. Zăpada-i mai bună, şă ştii. Da' dacă m-ar apuca să gust pământ? Cum e pamântul la gust? Dacă nu eşti vegetarian, ia un pumn de glod de după ploaie, mai nimereşti o râmă, să-i ofere un gust picant, dar poate sărat... sau totuşi amar? Râma e amară? De ce la biologia nu-mi zice nimeni cum e râma la gust? Sărată sau amară?
***
Îmi frig gura cu ceaiul fierbinte ca să-mi topească ciocolata ascunsă sub limbă.
E verde cu iasomie. Caut cu degetele adânc in pachetul de ceai petalele de iasomie să-mi dea aromă. O noua cană de ceai uitată pe masă şi frunzele stau uscate şi lipite într-un desen haotic. De ce oamenii citesc pe cafea şi nu pe frunze de ceai? Eu aş citi, MI-AŞ citi un viitor frumos, drum lung, daa, vreau drum lung de aici, vreau să ies din iarna asta ceţoasă, ploiasă, noroiasă, din Chişinăul ăsta gri, bortelit, vestejit, amăgit.
***
Nu aud ce fac ai mei în casă. M-am întors spre uşă şi caut umbra să-mi arate paşii ce se mişcă în ritm cu muzica din capul meu. Îmi fîşie capul, îmi pocnesc nişte oase cînd ma întind, de la atâta şezut şi nefăcut nici o p.
S-a schimbat puţin umbra în pragul uşii, da' de ce nu vine spre mine?
***
Aştept mâna ta într-o mişcare blândă peste a mea. Aştept păsările să ne fie martori, aştepti copacii înfrunziţi să ne ţină umbră, aştept pieptu-mi să-ţi adăpostească capul, eu şoptindu-ţi "somn dulce", şi-ngânând sub nas un imperceptibil "te iubesc".
Eu nu am explicaţie, nu am motivaţie, nu am nevoie să mă ierţi sau să-ţi cer iertare.
Am nevoie să merg pe drum pe ploaie şi pe frig, iar micul nor de căldură sa-mi învăluie faţa, ochii, gura...
Îmi tremură căştile-n urechi de la muzică dată la maxim. Mă plouă pe nas, mă plouă pe frunte, mă plouă pe buze. Le ling şi le înghit. Şi ploaia nu-i gustoasă. Zăpada-i mai bună, şă ştii. Da' dacă m-ar apuca să gust pământ? Cum e pamântul la gust? Dacă nu eşti vegetarian, ia un pumn de glod de după ploaie, mai nimereşti o râmă, să-i ofere un gust picant, dar poate sărat... sau totuşi amar? Râma e amară? De ce la biologia nu-mi zice nimeni cum e râma la gust? Sărată sau amară?
***
Îmi frig gura cu ceaiul fierbinte ca să-mi topească ciocolata ascunsă sub limbă.
E verde cu iasomie. Caut cu degetele adânc in pachetul de ceai petalele de iasomie să-mi dea aromă. O noua cană de ceai uitată pe masă şi frunzele stau uscate şi lipite într-un desen haotic. De ce oamenii citesc pe cafea şi nu pe frunze de ceai? Eu aş citi, MI-AŞ citi un viitor frumos, drum lung, daa, vreau drum lung de aici, vreau să ies din iarna asta ceţoasă, ploiasă, noroiasă, din Chişinăul ăsta gri, bortelit, vestejit, amăgit.
***
Nu aud ce fac ai mei în casă. M-am întors spre uşă şi caut umbra să-mi arate paşii ce se mişcă în ritm cu muzica din capul meu. Îmi fîşie capul, îmi pocnesc nişte oase cînd ma întind, de la atâta şezut şi nefăcut nici o p.
S-a schimbat puţin umbra în pragul uşii, da' de ce nu vine spre mine?
***
Aştept mâna ta într-o mişcare blândă peste a mea. Aştept păsările să ne fie martori, aştepti copacii înfrunziţi să ne ţină umbră, aştept pieptu-mi să-ţi adăpostească capul, eu şoptindu-ţi "somn dulce", şi-ngânând sub nas un imperceptibil "te iubesc".
