Eşti tînăr.

Iar pe tine ce te motivează să reîncerci? mm??? o oarecare postare pe blog citită care te-a dat cu gîndul înapoi? Şi ce folos? Ce folos dacă vii şi pleci şi eşti ca o eclipsă de soare... care durează atît de scurt iar ochii îmi ramîn mult timp orbiţi... şi apoi pornesc în beznă să caut lume, viaţă.. să te găsesc. Şi trec pe alături chipuri, multe, diferite, şi ochii mei nu le văd. Nimic. Ochii mei visează eclipsă, acea eclipsă.
Şi cînd cuvintele par a fi în plus, pentru că au secat, pentru că au fost spuse atît de multe nelalocul lor, fals, impulsiv... pentru că aş uita totul, m-aş trezi a doua zi dis-de-dimineaţă şi aş respira adînc fericită, nouă, copilă mică...  Dar totuşi cînd încerc să privesc înapoi, să mp văd, să mă analizez, realizez cîte au trecut, cîţi au trecut pe alături, cît m-am schimbat, cîte s-au schimbat, căţi oameni au plecat.
Iar deseori îmi pare că sunt paranoică, că hipertrofiez (?) totul, pentru că n-am 50 de ani şi copii de crescut şi de hrănit, şi casă de curăţit, însă pare a fi o mare tragedie, toată viaţa asta a noastrătristă uneori, pentru că nu putem aprecis momentele fericite la nivel, pentru că ne gruzim de la vreun fleac şi ne facem că e bine dar ragem în adînc.. ne gruzim pentru că ne se pare că suntem prea mici pentru lume, pentru visele noastre măreţe şi dorinţele chiar ilogice şi bizare uneori, pentru că ne este a încălca regulile, ne este a bea, ne este a ne pierde-n mulţime, de a ne pierde-n timp, de a ne pierde-n noi, de a ne ameţi cu-n smog de fum, ne este a ne exprima sentimeledivers, care mai de care, cît mai inventiv, mai intens, mai urgent.. ne este a fi maturi fărăca să ştim cum s-o facem. Ne este a nu mai fi copii fără ca să realizăm că fugim de unde e foarte bine şi mereu va fi. Ne este a-i matiri pe toţi, pe profi, pe baba din trolic, pe vecin, pe toţi. Îmi este a-mi ieşi din bălămăli, îmi este a uita de reguli, de vărstă, de superstiţii, canoane, bîrfe.
Îmi este a trăi.