just SHUT UP and listen!

baby, can you hear my heartbeat? my voice? just shut up and listen. the wind calls your name. my heart beats for you. my thoughts go to you. my lips seak for you. my tears fall for you. the sun rise for you. the stars shine for you. birds sing for you. the world move for you. and I exist for YOU.

COMETĂ

Pe odno nimic, fb nimic, skype nici nu-l aprind. la S. pe wall un cîntec bun(the weekend-wicked games). mă doare capul. mă doare sufletul. pt că-i pustiu.

TUPITSAAA. 

shit. unde e farmecul în viaţa asta a mea? pt ce? şi aşa de des întreb pt ce de parcă are cn sî-mi răspundă. 

mi-ai luat bucatsica mea de fericire!! ÎNTELEGI? mi-ai furat fericirea. nu, mi-ai distrus-o. nu mai pot fi fericită cu tn, nu pot fi fericită fără tn. şi ce fac eu acum? îi scriu toate astea unei maşinării electronice, netului, blogului meu. de ce e mai uşor aşa? de ce el găseşte mereu timp şi răbdare să-mi păstreze tot ce-i împărtăşesc? 

pt ce ai existat? ce-am făcut să fie aşa? să mă privească prietenii cu milă în ochi să spună că le pare rău că am trecut prin asta. nu. ce in pzdms am făcut eu pt asta?!! ce? ţi-am făcut borş din bobocul tău iubit sau ce? ţi-am călcat mîţa pe coadă?

regret că nu ţi-am dat o palmă la momentul potrivit. chiar regret.

 !!!Am găsit fragmentul meu preferat din LUNĂ NOUĂ de S.Meyer :

"Înainte să te întîlnesc pe tine Bella, viaţa mea era o noapte fără lună. Foarte Întunecoasă, dar cu puţine stele - puncte de lumină şi motivaţii... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină şi frumuseţe. Cînd n-ai mai fost, cînd cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Numic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiţi de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Şu nu mai exista nici o motivaţie pentru nimic."

"Ochii tăi se vor adapta, am murmurat eu."

"Tocmai asta e problema, că nu pot să se adapteze."

Îmi e dor

Miis U((( si atîta timp încercam să mă conving că nu e aşa, că e uşor şi că pot. Nu pot.  Nu pot şi mi-e greu, înţelegi? Da, te mai vreau, pielea mea încă simte atingerile tale, buzele tale... Privirea ta. Totul ce e al tău nu mai al meu... adică niciodată n-a fost. Niciodată nu ai vrut să fii al meu. Îmi pare rău. Îmi pare rău că drumurile astea pe care ai pornit mi te-au luat... sau eu încercam în zadar să te iau de la ele??? Ştii, acum încep să mă înervez şi parcă iar îmi trece, pentru că mă înervez, serios. Doar ştiu că e aşa şi gata, că trebuie, dar mă doare. Şi mi se rotogoleşte durerea încet pe obraji... pleacă, cum ai plecat şi tu. Ţi-aş scrie, dar ce? "Salut, cf?" Şi după? Să stau şi să aştept răspuns şi să nu mai fie? Sau să răspunzi şi să aştept iar? Şi ştiu că nu e bine, off...