COMETĂ

Pe odno nimic, fb nimic, skype nici nu-l aprind. la S. pe wall un cîntec bun(the weekend-wicked games). mă doare capul. mă doare sufletul. pt că-i pustiu.

TUPITSAAA. 

shit. unde e farmecul în viaţa asta a mea? pt ce? şi aşa de des întreb pt ce de parcă are cn sî-mi răspundă. 

mi-ai luat bucatsica mea de fericire!! ÎNTELEGI? mi-ai furat fericirea. nu, mi-ai distrus-o. nu mai pot fi fericită cu tn, nu pot fi fericită fără tn. şi ce fac eu acum? îi scriu toate astea unei maşinării electronice, netului, blogului meu. de ce e mai uşor aşa? de ce el găseşte mereu timp şi răbdare să-mi păstreze tot ce-i împărtăşesc? 

pt ce ai existat? ce-am făcut să fie aşa? să mă privească prietenii cu milă în ochi să spună că le pare rău că am trecut prin asta. nu. ce in pzdms am făcut eu pt asta?!! ce? ţi-am făcut borş din bobocul tău iubit sau ce? ţi-am călcat mîţa pe coadă?

regret că nu ţi-am dat o palmă la momentul potrivit. chiar regret.

 !!!Am găsit fragmentul meu preferat din LUNĂ NOUĂ de S.Meyer :

"Înainte să te întîlnesc pe tine Bella, viaţa mea era o noapte fără lună. Foarte Întunecoasă, dar cu puţine stele - puncte de lumină şi motivaţii... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină şi frumuseţe. Cînd n-ai mai fost, cînd cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Numic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiţi de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Şu nu mai exista nici o motivaţie pentru nimic."

"Ochii tăi se vor adapta, am murmurat eu."

"Tocmai asta e problema, că nu pot să se adapteze."

What's going on?

• babe, do u know that I promised to myself not to write anything about you, but I can't(( anyway, Hello^_^

• doing now a new painting!!

- this has to be the result, I'm not sure it exactly matches but I'll try to do my best=*.

• The leaves have been faling too fast today. I'm not ready yet the winter to come. I need my sun back.

• I started a month or so ago to paint the summer. This was the subject at my art lessons. But I can't finish it. May it be beacuse of this not as I remeber our summer, the most wonderful in my life?

• My mother asked me today: "Are you sure that you are not soulmates? Think about it, you may not find it anymore." 

• Want to fall asleep for a veryyyy long time and to wake up in spring because of a kiss of a wonderful prince. Give me some sleeping pills...

• the song I've gound in a BLOG

Beah

Am obosit, m-am plictisit. Şi da, joc teatru. şi da, mă abţin să nu le spun multor oameni totul verde-n ochi, of şi mai ales cînd calcă pe bec şi mă irită atît de tare că nu ştiu cum mairepede să scăp de ei. Şi se bagă în suflet şi nu înţeleg că n-au loc. Sau comentariile "ironice" sau "sarcastice", m-am plictisit, mă doare capu' de atîta scremare de sus. "Se fărîma ca peceana-n ceai" ar spune varmea Of, am obosit de lumea asta, de societate, de oraşu ăsta, de şcoala, de drumurile pe care le văd în fiecare ză, aceleaşi feţe, M-am plictisit de zîmbetele false şi sarcasm, o da, sarcasm, inevitabil desigur. Mi se întoarce deja de la tot.
Şi e atît de straniu. Nu înţeleg. Snt prieteni şi se discută unul pe altul în lipsa respectivului. Îmi e scîrbă de tot. Prea multă făţărnicie, roluri prost jucate, spectacole zi de zi, din care, din păcate, fac şi eu parte. 

Just learn how to swim

Actually, I was wrong I thought you don't enter here anymore. You do. Why? 'Cause you don't won't to let me go? You do.

I'm drinking such a strange tea now, don't like it.

I'm waiting for my autumn coat and for my pants, they should arrive soon!

Yesterday I wrote to him, I have no ideea for what, really, what was I expecting for? He can't even smile to me when meet on the street, why should I want him to talk to me properly? I had no reason for that, so, I had, but it is not valid anymore.

A friend of mine said to me yesterday I must pass over it by myself, this is what I want to do now.

I jumped into the water knowing I can't swim. I have either to survive, or to drown.
Now I must learn how to swim...

Un zîmbet.

E foarte uşor să-i faci cuiva ziua mai frumoasă. E simplu. E doar un zîmbet. Chiar dacă e ceaţă şi ţi se pare că încă puţin şite apucă claustrofobia, un zîmbet sincer îţi poate schimba radical ziua. E plăcut cînd vezi oameni binedispuşi în schimbul feţelor mîhnite şi adormite de dimineaţă. Zîmbiţi. E simplu. :)

Sufleţel

Am nevoie de cineva cu care să pierd timpul pe nimic, să merg fără veo direcţie rîzînd, să mă iut nopţi întregi la stele, să fug prin iarbă, să strîng floricele pe cîmpii :D să facem pizza, sau chec sau orice altceva, să privim vreun film în pătuc cînd afară plouă, să plîngem impreună sau să fim fericiţi.
Am nevoie de cineva care să asculte cu răbdare toate ideile mele extraordinare, dorinţele inexplicabile şi cîteodată chiar bizare fără să mă judece, pur şi simplu să mă asculte ştiind că-mi va trece cu timpul pofta... să-mi fie prieten, adevărat, sufleţel :).

Changes of plans

De multe ori m-am convins că orice plan îmi fac nu se mai realizează. Încercam să trăiesc din spontanietăţi, să las lucrurile să meargă "cum a da Domnu'", dar oricum vis, speranţe... De ce să trăim cu ziua de azi? Pentru că ne putem frige atunci cînd mîine nu va fi aşa cum am crezut noi.

Blocked

It feels like I'm a bird closed in a box. A magic box that has a little window to see the whole world, laughing people, the sun, the sky, but cannot escape, cannot live, touch, be. Like I'm blocked. I cannot find the key, cannot break the locks. And there is a lot of energy, a lot of power that is eager to be, to find its way out. Help me leave, help me fly again.

Oameni diferiţi, liniştiţi şi mai puţin

Oare de ce întîlnim aşa de mulţi oameni complexaţi? Nu neg ca am şi eu cîteva lucruri care mă rod şi deseori nu-mi daupace să respir în voie, dar nici atît cît să ajung paranoică că oamenii vor să facă haz de necaz pe seama mea.

De ce unii nu sunt capabili să rîdă în momentul potrivit, de ce nu sunt capabili să înţeleagă că vrem să rîdem Cu ei, nu De ei? De ce e atît de complicat să-i înţeleg? Şi de ce de fiecare dată mă uimesc tot mai mult, îmi îngroapă tot mai multe sentimente, îmi sădesc tot mai multă indiferenţă? De ce procedează aşa încît să nu+mi fie plăcut să vorbesc despre ei, chiar să gîndesc despre ei? De ce există atîtea întrebări fără răspuns? De ce4 întreb dacă nimeni nu are răspuns pentru ele? De ce îmi bat capul? Pentru ce.

Şi ca de obicei, întrebarea mea forte, care-i sensul? Nu-l văd. Într-adevăr, nu are rost. Căci dacă eram prieteni, aveam şanse să greşim, să glumim, să coborîm şi apoi să ne ajutăm reciproc să urcăm iarăşi sus. Care-i sensul acum, că ne-ai făcut de nimic, că nu ne mai socoţi demni pentru asta, pentru a-ţi fi prieteni?..ha. Amuzant.

Sincer, îmi vine să rîd, dar înţeleg că nu e cazul. Ar fi mai potrivit să-mi pară rău că ai atîtea probleme pe capul pe care nu le poţi rezolva şi explodezi pe oricine îţi nimereşte sub mîină...

Tomnatic

Mă uit acum la frunze. Atît de vii par... de parcă arde în ele ultima văpaie de foc, cea mai puternică, ca să se stingă mai apoi.

Şi iată m-am gîndit la oameni. Nu sunt ei cea mai aprinsă flacară înainte de a începe să se stingă treptat? Muguri mai întîi, frunzuliţe mici verzi, atît de firave şi iată CULOARE, succes, experienţă, totul, mult, divers, matur. Atît de perfect ar părea să fie viaţa chiar atunci cînd oamenii cred că e prea tîryiu pentru realizări, că nu mai e timp, ca sunt "bătrîni".

De ce cred aşa? Pentru că astea sunt regulile societăţii? De ce unii la 40 numai încep să trăiască, sa facă copii, să se simtă tineri, iar alţii deja se resemnează cu viaţa lor, fără vise, fără scopuri spre mai mult, spre mai bine. De ce cred că au văzut destule în viaţă şi că au dreptul să-i înveţe pe alţii? De ce?...

Strange

E atît de diferit şi în acelaşi timp la fel. Iar eu mă simt altfel, şi văd lumea altfel, şi e mai frig, şi e mai puţin soare... soarele MEU s-a dus, a plecat. Şi toamna, chiar toamna, cînd o rezist atît de greu, e fără soarele meu iubit... :) în schimb am un frate nou :D chiar îmi vine să rîd cînd mă gîndesc la asta. Un frate pe care vreau să-l am alături mereu, să-l văd, să-l ating.... cred că mai multe cuvinte ar fi de prisos.

Mă simt atît de singură.....

Despre tine

Mă prind cîteodată cu gîndul că pur şi simplu vrei să pară că nu ţii minte. Adică poate ţi se pare că ai făcut ceva despre care nu ai vrea să vorbeşti şi e mai uşor să spui că nu ţii minte?

Eu însă ţin minte. Şi nu a fost rău. A fost pur şi simplu altfel. Parcă ai fost mai TU, fără milioanele de reguli pe care ţi le-ai băgat în cap, mai puţin atent să nu faci ceva cum crezi că nu ar trebui, mai liber, mai nebun, mai dornic. Mai om.

Cîteodată îmi pară a fi o carte pe care atîtea ori am răsfoit-o încercînd să descopăr conţinul dar care totuşi ramîne inchisă.

About people and what they say

Deseori avem încredere oarbă în anumite persoane care atît de convingător mint! Chiar şi privirea e plină de încredere în ceea ce spun, gesturile, tot corpul, vocea îl fac să pară drept. Şi dacă îţi nimeresc toată viaţa numai aşa persoane, nu mai poţi crede nimic mai mult de la oricine. Te îndoieşti de fiecare cuvînt şi ţi se pare că ar fi mai bine să pui sub semn de întrebare totul decît să te ducă de nas ca pe un prost. De ce?

Trăim din cărţi pentru că credem că e corect. Hmm.. dar poate e pentru că ne temem să încercăm singuri să ne croim viaţa, să o facem aşa cum vom putea, cu salturi şi căderi, dar va fi a noastră, cu propriile principii, decizii, dorinţe. Nu va fi furată din carte. Nu va fi dictată de către nu ştiu cine care ştie tot cum şi ce trebuie.

Baby,

just let me be

 with you, 

forever... 

Answers

Why do we always search answers if we know we don't want to find them, if we know they hurt us?
There are hundred questions in our head every second, and thousands unsolved problems. Really, sometimes I think I'm gonna become mad trying to find the right way out of all of this.

And is it better to live without doing any plans? But dreams? Every person has a dream, I guess.

Can dreams make you obsessed? In such a way as you will forget about your own life and the reality will mix up with your fantasies.

Isn't it strange I wrote about this?