Inspiri, expiri

Nu am scris de atîta timp...şi acum, că a venit iar tomana, şi frunzele încep să cadă şi mie să-mi amintească de tot.. nostalgie post vara, de început de toamnă. Am iubit toamna trecută, vreau so pot iubi şi pe asta. Vreau să mă copleşească dragostea pentru tot, pentru dimineaţă, pentru zi, seară, noapte..pentru vînt, păsări, soare, ploaie. Vreau să-i zic mamei cît mai des că o iubesc. Vreai şi el s-o audă de la mine, păşind pe covorul foşnitor de frunze multe, colorate.

Toamnă e plină de culori, atunci cînd în suflet ţi-i sur, după o vară caldă, vie...

şi oamenii aprind grămezile de frunze uscate şi-i fum peste tot, în păr, în haine,în nări. Îl simţi şi-l inspiri, expiri,înspiri...