E bine cînd e vară şi picăturile de ploaie îţi umezesc părul, fruntea, ochii, buzele... şi îţi par atît de sărate, ca şi lacrimile ce se pierd prin ploaia caldă.
E bine cînd te trezeşti dimineaţa pentru că-ţi bate soarele în geam. Ar fi perfect dacă aş auzi păsările în locul maşinelor de pe drum.
E bine cînd ai timp şă-ţi pregăteşti încet dejunul cu muzica tare. Cînd umbli în pijama jumătate de zi, iar apoi un duş călduţ şi ieşiii.
Ieşi să vezi lumea, să te vadă ea. Nu să te pierzi printre toţi ei. Să fii tu, aparte, deosebită. Ieşi să simţi fierbinţeala soarelui la 40 de grade, să fii cel mai fericit om cînd dai de o sticlă cu apă rece şi s-o deschizi cu lăcomie.
E bine cînd e vară şi cerul e senin. Se văd stelele. Şi poţi visa, alături de iubirea ta, căci nopţile de vară sunt reci, şi trebuie cineva să te încălzească.
E bine cînd e vară şi intri în padure să cauţi umbră şi un izvor.
Iar mai ai o vară care a fost perfectă pentru tine şi tot încersi s-o regăseşti în toate verile după asta, da' degeaba, nu-i. Gata. S-o dus.