E bani, invidie si sex

Îmi pun căștile să nu aud ce se vorbește în jur. E bani, invidie și sex. E sex peste tot. E sex în gândire, e sex în privire și în acțiuni. Niște fițe își etalează carnea în fuste mult prea scurte, iar masculii le devorează lacom. O generație perversă a cărei imaginație este constant hrănită cât de sursele mass-media, atât de filmele pentru adulți, ce sunt accesibile acum orișicui și stau la dispoziție non-stop pentru a degrada constant societatea.

Ce și este evident, zilnic, în capitală. Indiferent de e copil, tânăr, adult sau bătrân, moldoveanul s-a dezechilibrat, iar sărăcia sau, din contra, averea căzută așa din pod, mai bine zis de la părinți, pe micii umeri de adolescent de-a bani gata, orbește și generează acel egoism, acea indiferență și lipsa spiritului civic.

În rândul contemporanilor s-a demodat cultura, etica. S-au înmulțit cluburile, s-au golit sticlele, s-au fumat țigările, iar cărțile au rămas închise, biletele la teatru se odihnesc în casă și bătrâna continuă să stea în picioare în transport, lângă un flăcău zvelt și frumos, așezat.

E trist încât uităm ce înseamnă ajutor, demnitate, cinste. Uităm să aruncăm la coș deșeurile, uităm să spunem "vă rog" și "mulțumesc", uităm să spunem" te iubesc" și să prețuim clipa prezentului, zilei de astăzi, întrucut timpul este efemer, iar tinerețea piere cât ai fuma o țigară.

Ploaia îmi umezește arsurile rămase de-un veac încoace.

Revin

Revin

cu o avalanșă de emoții, cu un spin în fund... cu o incertitudine ce a atins cote maxime, astfel încât mai vreau, dar nu mai pot.

Mai vreau acel miros, acel ochi..și al doilea ochi, mai vreau acele 10 degete și tot restul și nu mai pot să resimt absența.

Este vorba de acea diferență, asemănătoare cu senzația pe care o trăiești atunci când ieși brusc de la cald la rece, și ți-i frig și tremuri. Păi iată, asta e, nu e o balanță, e ba cald, ba e rece. Și statistica arată că invinge frigul. Că 2 zile din 10 e cald. Și apoi e furtună.

Revin

să mă plâng aici, pentru că nu am cui și nu știu cum. Pentru că sufletu-mi păstrează amintirea și gura o ia înainte să sară în ajutor atacurilor din jur.. cică schimbă caloriferul dacă nu îți oferă căldură, dacă s-a uzat. Nu. Eu vreau să-l repar. Vreau să funcționeze mereu. Pentru mine.

Revin

din nou cu ochi închis, cu un „ei lasă”.. cu un altul „nu-i nimic” și tot așa.

Revin să îmi aduc aminte cum a fost și să realizez că s-a schimbat. Că farmecul de altădată a devenit un început de rutină și acea dulceață de la mult șezut pe masă se înăcrește.