Paradise

am terminat, in sfirsit))

Coldplay - Paradise

waiting for the dusk toghether, such a magic moment when anyonw else is a stranger on your own territory.

<3

Niki s-a pricalit:)))

Frînturi

E atît de straniu să observi furtunile din sufletele oamenilor, schimbarea bruscă de la bine la rău, ba e puternic, ba slab. Suntem extrem de sensibili şi nepunticioşi. Ne îneacă un val mai mare şi nu putem ieşi la suprafaţă.

Păşeam îngheţată pe drum şi mă ploua cu frunze moarte. Nu era cea mai bună ocazie să-mi ridice măcar puţin moralul. Era frumos, într-adevăr, dar se usucă. Îmi pare bine că unele încă luptă, încă se ţin de crengi cele mai desperate "to stay alive". Îmi place totuşi culoarea. Am văzut azi un capac maro-roşiatic. Era tînăr, dar bătut deja de vînturi...

Am ocazia să citesc acum o carte minunată, dar şi foarte tragică. S. şi-a cumpărat-o recent. Cred că o să-i ofer o postare aparte cînd o finisez, aştept cu nerăbdare.

Am un fel de nostalgie tomnatică.  De parcă cad şi eu în hibernare, de parcă mă tem că voi cădea chiar. E ceva de genul la o nevoie de supradozaj de comunicare, atenţie, creativitate, viaţă socială împlinită, fericire şi toate astea. Pur şi simplu nu vreau să intru în casă. Nu mă atrage deloc să intru şi să-mi ocup locul obişnuit în faţa calculatorului. S-a format o deprindere deja care nu-mi convine. Mă plictiseşte. Vreau aer. Nu vreau să-mi pierd ocazia să-mi creez amintiri.

Şi mai e nevoie să tac. Tac pentru că ştiu că s-au săturat cu toţii. Ştiu şi eu cum e să ai problemele tale pe cap şi să mai vină altcineva cu ale sale. Tac pentru că am nevoie de un necunoscut care să mă asculte cîteva ore şi pe urmă să nu-l mai văd niciodată. Care să nu mă judece, să nu-mi zică că era de aşteptat, absolut evident. Pentru că că mă consideră "psih" numai pentru faptul că încerc şi eu cîteodată să mă simt un copil mic şi protuţ pe care nu-l doare capul de nimic, care vrea numai să zîmbească cînd e nevoie să plîngi. Care vorbeşte într-una despre lucrurile pe care ar trebui să le uite, care totuţi nu-i dau pace şi se gîndeşte la ele din nou.

Vreau să scriu o carte de cănd sunt mică. Nu ştiu despre ce va fi. Poate despre viaţa mea, chiar dacă nu e atît de plină de evenimente super puper, va fi cum a spus Niki ca la "psihu de Blaga", poate voi visa şi eu noaptea ca Stephenie Meyer sau voi întălni pe cineva care să-mi sugereze ideea.

***

Clipesc din ochi pentru că nu pot vedea. Am senzaţia că m-au băgat cu capul în apă şi e ud. E ud şi sărat. Mă înec în mare. Mo lovesc la piept cu o piatră mare de pe fund. Doare. Sîngerez. Încep să mă îngrijorez pentru că sîngele lasă urme. Nu vreau să mă găsească cineva.

Aştept să nu mai simt nimic. Las apa fierbinte să curgă peste capul meu. Îmi tremură mîinile, picioarele, îmi clănţănesc dinţii. Mă frige. Dar durea asta nouă o astupă pe acea veche. Mă învăluie căldură peste tot. Mă amorţeşte. Mă concentrez pe apa de pe corpul meu. Simt jetul puternic care curge de pe păr pe frunte. Închid ochii să nu nimerească apă în ei. Căldura porneşte în jos pe piept, pe spate, tălpile se scaldă intr-o bîltoacă mare din care ies aburi. Am şters cu palma oglinda tranpirată să-mi văd faţa. Era neagră de la rielul care a curs. Părul plin de spumă multă albă. Încercam să-mi deconectey creierul în timp ce stăteam sub duş. Mă concentram la fiecare picătură, la arsurile provocate de acestea, priveam pilea roşie şi degetele umflate.

Confesiuni

Mi-ai băgat inima într-un corset mic şi strîngi şireturile tot mai tare. Mă ocup jumătate de zi cu ce-mi nimerşte. O înşelăm pe Valerica cu Niki sau învers, ne rugăm la un copăcel din hol pus în vazon să ne meargă la lecţii, comentez o profă care m-a scos din sărite sau o bîirfitoare pe care am văzut-o uitîndu-se lung la mine şi şoptind-ui ceva prietenei sale. Toate suntem pînă la urmă aşa, nu ştiu însă de ce mă mai afectează, căci, dacă de privit raţional, suntem atît de egali în privinţa prostiilor, ne judecăm unul pe altul, dar facem acelaşi lucru.

Pare amuzant poate dar nu vreau să se termine prima mea jumătate de zi, colacul meu salvator.

TE LAS să pleci, mă auzi??!! Văd totuşi „lenta” din odno şi citesc statusurile tale. Văd că mi-ai votat poza, dar nu tresar. Sunt conştientă că e doar aşa, simplu act de prietenie. Fac şi eu la fel. Nu sunt totuşi prieteni cei care te văd din spate şi merg mai departe înainte cu gîndul că n-o să-l observ, cu pretextul că o are pe sora sa pe umeri. Nu mă mai dor amintirile. Mă doare gîndul că am visat în zadar, că era o minciună.

Mă simt distrusă din multe alte cauze. De parcă primesc lovituri din toate direcţiile posibile. Mă simt singură. Singură nu înseamnă numai lipsită de un  iubit, boyfriend, spuneţi-i cum vreţi, singură. Singură atunci cînd scrii salut şi nu-ţi mai răspunde chiar dacă e on atunci şi zilele următoare; atunci cînd îţi spune că e ocupat de teamă să nu începi iar să i te plîngi; atunci cînd întelegi că nu mai ai aproape pe nimeni, iar cei ce-au mai rămas nu-s în stare să-ţi umple golul. Nu ştiu cum să ies, pentru că mă înec, nu mai am puteri să înghit atîta apă sărată care-mi arde gitul şi plăminii şi pieptul, tot.

Nu am nimic care să mă facă să vreau să mă agaţ şi să mă simt împlinită, să vrea să lucrez, să mă bucur de viaţă. Nu există nimic care să-mi menţină acel echilibru de bine şi rău. Hm, sunt totuţi momente fericite de la o veste bună, o carte interesantă, un film frumos, o mîncare gustoasă sau o rochie nou-nouţă, cipe mici-mici care dispar pe fundalul care le domină. Mi-i ciudă, serios. Mi-i scîrbă chiar de tot. Atît de tare încît îmi vine să urlu, să-mi smulg părul din cap, firicel cu firicel, pe rînd. Nu am puteri să lupt cu mine. Da, pentru că lupt cu mine, cu capul meu prost care-şi găseşte motive de a nu fi fericit de zeci de ori pe zi, cu inima mea care se concentrează pe durere, care nu observă fericirea şi o lasă să meargă pe lîngă ea; nu intră în uşa deschisă, merge cu ochii închişi mai departe. Închide ochii că să nu vadă că lumea în jur e frumoasă, că oamenii se iubesc. Ţine ochii închişi că să nu trăiacsă cu prezentul. Se agaţă de trecut. Nu intră în acea uşă pentru că se teme că o să uite ce-a fost. Că o să-l înlocuiască.

Nu vreau să-mi mai curgă rimelul iar.

FLUTURAŞI

vreau fluturi mulţi în stomac, vreau să-mi pierd minţile, să fiu iubită, dorită, preţuită. vreau soare. vreau căldură şi bomboane:D vreau să văd un zîmbet frumos şi dulce care să-mi ureze buna dimineaţa în zilele posomorăte de toamnă. vreau să am eu povestea mea şi să nu le citesc din carte. şi oare nu mi se pare că vreau pre multe? nu.
vreau să-mi vină mai repede rochia. şi vreau să fie cald iarăşi. să vină primăvara.
vreau să-i dau drumul definitiv.