Pe odno nimic, fb nimic, skype nici nu-l aprind. la S. pe wall un cîntec bun(the weekend-wicked games). mă doare capul. mă doare sufletul. pt că-i pustiu.
TUPITSAAA.
shit. unde e farmecul în viaţa asta a mea? pt ce? şi aşa de des întreb pt ce de parcă are cn sî-mi răspundă.
mi-ai luat bucatsica mea de fericire!! ÎNTELEGI? mi-ai furat fericirea. nu, mi-ai distrus-o. nu mai pot fi fericită cu tn, nu pot fi fericită fără tn. şi ce fac eu acum? îi scriu toate astea unei maşinării electronice, netului, blogului meu. de ce e mai uşor aşa? de ce el găseşte mereu timp şi răbdare să-mi păstreze tot ce-i împărtăşesc?
pt ce ai existat? ce-am făcut să fie aşa? să mă privească prietenii cu milă în ochi să spună că le pare rău că am trecut prin asta. nu. ce in pzdms am făcut eu pt asta?!! ce? ţi-am făcut borş din bobocul tău iubit sau ce? ţi-am călcat mîţa pe coadă?
regret că nu ţi-am dat o palmă la momentul potrivit. chiar regret.
!!!Am găsit fragmentul meu preferat din LUNĂ NOUĂ de S.Meyer :
"Înainte să te întîlnesc pe tine Bella, viaţa mea era o noapte fără lună. Foarte Întunecoasă, dar cu puţine stele - puncte de lumină şi motivaţii... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină şi frumuseţe. Cînd n-ai mai fost, cînd cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Numic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiţi de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Şu nu mai exista nici o motivaţie pentru nimic."
"Ochii tăi se vor adapta, am murmurat eu."
"Tocmai asta e problema, că nu pot să se adapteze."
