Despre tine

Mă prind cîteodată cu gîndul că pur şi simplu vrei să pară că nu ţii minte. Adică poate ţi se pare că ai făcut ceva despre care nu ai vrea să vorbeşti şi e mai uşor să spui că nu ţii minte?

Eu însă ţin minte. Şi nu a fost rău. A fost pur şi simplu altfel. Parcă ai fost mai TU, fără milioanele de reguli pe care ţi le-ai băgat în cap, mai puţin atent să nu faci ceva cum crezi că nu ar trebui, mai liber, mai nebun, mai dornic. Mai om.

Cîteodată îmi pară a fi o carte pe care atîtea ori am răsfoit-o încercînd să descopăr conţinul dar care totuşi ramîne inchisă.

About people and what they say

Deseori avem încredere oarbă în anumite persoane care atît de convingător mint! Chiar şi privirea e plină de încredere în ceea ce spun, gesturile, tot corpul, vocea îl fac să pară drept. Şi dacă îţi nimeresc toată viaţa numai aşa persoane, nu mai poţi crede nimic mai mult de la oricine. Te îndoieşti de fiecare cuvînt şi ţi se pare că ar fi mai bine să pui sub semn de întrebare totul decît să te ducă de nas ca pe un prost. De ce?

Trăim din cărţi pentru că credem că e corect. Hmm.. dar poate e pentru că ne temem să încercăm singuri să ne croim viaţa, să o facem aşa cum vom putea, cu salturi şi căderi, dar va fi a noastră, cu propriile principii, decizii, dorinţe. Nu va fi furată din carte. Nu va fi dictată de către nu ştiu cine care ştie tot cum şi ce trebuie.