aşa de straniu şi aşa de repede. şi atît de cald şi bine, parcă s-a întors o bucaţică care lipsea, s-a făcut bine. :) şi da, părea un film sau un vis, şi nu vreau să mă trezesc, mă tem să mă trezesc, pentru că ştiu că doare şi nu mai vreau.

Miracle

I feel depressed, again.  I need some changes, new people, a miracle. Can you tell me were is it? Where is MY miracle? Can't be strong anymore, I need smb to be strong for me. I'm tired.

Toamnă, şcoală, frunze....

E octombrie. Şi aveam impresia că urăsc foarte tare toamna. Deja nu. Chiar dacă şi Nicoleta a plecat, şi el,şi şcoala asta îmi stă deja în gît, e frumoasă... frumoasă pentru mine:). Şi nu e atît de rău. E suportabil. Vorbesc cu Nicky pe web, petrec serile reci cu Stellutsa şi încerc să-i doresc lui fericire, cum zice mama că trebuie de făcut :D. Cică doreşte-i bine. OK, fie. Nu am nimic împotrivă. Nu port pică sau ură. Supărare da. Iar toamna atît de vie încă, aprinsă, călduroasă parcă. E ca un foc, un foc care încearcă să-mi facă mica mea flacără să ardă dinnou. M-am învăţat să iubesc toamna, să-i zic mulţumesc pentru soarele care încă răsare dimineţele pentru mine. Mulţumesc.

Am fost astăzi în acea pădure :). Deci, iată şi toamna noastră.

da blea, citeste/ma. intra si citeste/ma. 

plouă.

♥ ♥ ♥