Mă prind cîteodată cu gîndul că pur şi simplu vrei să pară că nu ţii minte. Adică poate ţi se pare că ai făcut ceva despre care nu ai vrea să vorbeşti şi e mai uşor să spui că nu ţii minte?
Eu însă ţin minte. Şi nu a fost rău. A fost pur şi simplu altfel. Parcă ai fost mai TU, fără milioanele de reguli pe care ţi le-ai băgat în cap, mai puţin atent să nu faci ceva cum crezi că nu ar trebui, mai liber, mai nebun, mai dornic. Mai om.
Cîteodată îmi pară a fi o carte pe care atîtea ori am răsfoit-o încercînd să descopăr conţinul dar care totuşi ramîne inchisă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu