privesc în gol, nemărginită beznă
şi chipul tău zâmbind apare din senin
privind atât de blând şi dulce.
mi-ai scos din suflet cel din urmă spin.
şi visul lin la tine mă aduce
din nou.
şi vreau să fiu acolo zi şi noapte
veghindu-ţi trupul gol culcat pe spate.
aud al glasului tău fin
ecou.
respiri adânc şi rar.
aş vrea să-ţi mânghâi faţa,
ochii...
iar buzele-ţi curbate într-un zâmbet cald
mă cheamă.
hmm, un dor amar.
şi zbor din vis in vis
te văd.
atât de tandru, zvelt, ca o statuie,
iubeşti.
înclini capul într-o parte,
zâmbeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu