Îl privea atît de adînc în ochii săi speriaţi, uimiţi. Chipul ei irezistibil de fermecător, seducător... Bucata de mătase ce-i acoperea trupul perfect cioplit, umărul dezgolit şi mica panglică la mijloc ce-l ţinea departe de împărăţia ei nepămînteană. Un mic pas, un zîmbet vag schiţat batjocoritor. Îl ademenea. Îl vrăjea cu ochii ei verzi, profunzi. Se pierdea în adîncul lor...
( un răvaş scris demult, dar nepostat)
( un răvaş scris demult, dar nepostat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu