Cunoaşterea repezintă răbdarea, resemnarea, conştiintizarea prezentului şi realităţii. Însp, pentru a dobîndi puterea şi voinţa necesare celor menţionate anterior, îndurăm prin propria piele o ulţime de probe şi obstacole, căpătăm experienţă, experienţă ce ne face imuni la bacteriile dăunătoare din exterior.
Încercăm deseori senzaţii noi din curiozitate sau plictiseală, nevoie. Suntem totuşi conştienţi că nu ştim ce ne aşteasptă, care va fi finalul, favorabil sau nu pentru noi.
Sunt o aventurieră masochistă. Păşesc cu ochii închişi în prăpastie. Ştiu că e posibil să cad şi va durea, dar în schimb savurez plăcerea zboruli în neant, acei fiori nemaipomeniţi de o fericire inexplicabilă, dar şi o frică evidentă, adrenalină. Eşecurile mă întăresc, mă apropie cu paşi mici dar încrezuţi spre cunoaştere.
Toţi lupii flămînzi ce-mi întretaie drumul sunt doar indicii, dar e atît de dificil atunci cînd îşi găsesc loc în inimă şi nu mai iesă. Încerc să îi astup cu multe alte nimicuri care se evaporă treptat, sau pleacă lăsînd rana sîngerînd. Şi numai cînd apare acea crustă protectoare ei o rup din nou. Sunt ca buruienile care se nasc din nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu