"Dincolo de tăcere" de Kristin Hannah
O cheamă Joy Candellaro. Proaspăt divorţată de soţul ei Thom care a înşelat-o cu sora sa Stacey. Distrusă, plictisită de viaţa pe care o ducea în micul orăşel, decide să plece în vacanţa pe care o dorea demult. Avionul se prăbuşeşte. Profită de ocazia că a fost aruncată în aer adînc în pădure şi pleacă de la locul accidentului. Pe şosea zăreşte o cabană. Acolo îşi găseşte totul la ce visa, un copil nemaipomenit şi un bărbat care urma să însemne un nou început. Într-o zi însă se trezeşte în sala de spital alături de sora sa, asistente şi doctori. Află că tot acel timp de după accident se afla în comă. Nu-i venea a crede că a fost un vis, o nebunie, o halucinaţie. Nu era posibil să-şi imagineze atît de clar mirosurile, peisajele, dialogurile, totul. Urcă iarăşi în avion şi zboară spre Seatlle, sperînd să-i găsească pe micul Bobby şi Daniel.
"Trebuie să le spui oamenilor ce simţi... şi să le dai o şansă."
( M-a afectat această carte. Atîta durere, trădare din partea oamenilor iubiţi, dragi, apropiaţi, ca un şut în fund. Atîta dorinţă de a începe o nouă viaţă, de a uita, de a se vindeca. Atîta blîndeţe, dragoste părintească, afecţiune, căldură.
M-a învăţat să nu uit niciodată că totul are un sfîrşit şi nu pot să-mi imaginez să trăiesc fără mămica mea pe care o iubesc enorm. Nu ştiu cum de acel mic băiat rezistă. M-aş rupe în două de durere. Pentru că e atîăt de dificil cînd te simţi singur, absolut singur. Păi desigur mai sunt oameni care-ţi mai zic bună din cînd în cînd sau îţi răspund cu chiu cu vai la "cf?", dar nu le pasă, nu le pasă de viaţa ta, de problemele tale, pentru că le au pe ale lor. Şi nu îndrăzneşti să deschizi iarăşi gură, pentru că ştii că s-au săturat. Şi se adună. Sunt absolut sigură că e bine, şi e foarte bine chiar, dar se adună şi e rău.
M-a învăţat că prietenia poate rezista multor lucruri, că trebuie să poţi ierta şi cere scuze. M-a invăţat să cred în minuni, dar că pot devini obsesive uneori, bolnave, periculoase. M-a făcut să doresc iubire. Vreau căldură, vreau iubire, vreau încredere, respect, putere, uitare, resemnare, orice. Vreau să-i am aproape. De ce trebuie toţi să plece? De ce acum??)
( M-a afectat această carte. Atîta durere, trădare din partea oamenilor iubiţi, dragi, apropiaţi, ca un şut în fund. Atîta dorinţă de a începe o nouă viaţă, de a uita, de a se vindeca. Atîta blîndeţe, dragoste părintească, afecţiune, căldură.
M-a învăţat să nu uit niciodată că totul are un sfîrşit şi nu pot să-mi imaginez să trăiesc fără mămica mea pe care o iubesc enorm. Nu ştiu cum de acel mic băiat rezistă. M-aş rupe în două de durere. Pentru că e atîăt de dificil cînd te simţi singur, absolut singur. Păi desigur mai sunt oameni care-ţi mai zic bună din cînd în cînd sau îţi răspund cu chiu cu vai la "cf?", dar nu le pasă, nu le pasă de viaţa ta, de problemele tale, pentru că le au pe ale lor. Şi nu îndrăzneşti să deschizi iarăşi gură, pentru că ştii că s-au săturat. Şi se adună. Sunt absolut sigură că e bine, şi e foarte bine chiar, dar se adună şi e rău.
M-a învăţat că prietenia poate rezista multor lucruri, că trebuie să poţi ierta şi cere scuze. M-a invăţat să cred în minuni, dar că pot devini obsesive uneori, bolnave, periculoase. M-a făcut să doresc iubire. Vreau căldură, vreau iubire, vreau încredere, respect, putere, uitare, resemnare, orice. Vreau să-i am aproape. De ce trebuie toţi să plece? De ce acum??)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu