M-am săturat de casă. M-am săturat de străzile astea pustii, de toamnă. E prea gol. E puţin. Aş începe ceva nou, dar ce? Ce să mai încep? Unde să mă duc? Ce să fac? Toate aprinderile mele se sting cînd se găseşte cineva să spună "da' pentru ţie asta?" şi-mi găseşte toate minusurile posibile. Aveţi păcerea să mă descurajaţi, lume? Care e sensul vieţii dacă trăim lipiţi de calculator, de scaunul ăsta prost de la care mă doare deja spatele, dacă ne pierdem toataă viaţa pe lucruri care nu ne plac, 12 ani de şcoală, 12 ani de "chin", şi mai apoi zile întregi de muncă, şi ne jeluim că am obosim, că nu vrem, şi cică "trebuie". Acest trebuie ne strică viaţa. Ne limitează. M-am săturat să-mi fie lene,. să mă trezesc şi să-mi aprind compu' pentru că altceva nu am ce face în casa asta! Şi stăm cu toţii la cpmp' în loc să ne scoatem fundurile la aer curat...
Vreau altceva. Aer. Nu-mi ajunge aer.
Vreau altceva. Aer. Nu-mi ajunge aer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu