Ţîţ!

L-am văzut printre mulţimea de bobocei intrînd pe uşă. Ştiam că va veni. Eram sigură că o să-l văd liniştită şi o să-i zic "salut" şi atît. N-am putut! Am întors capul grăbită, enervată. Vroiam să nu fi venit. Vroiam să nu-l fi văzut.

Şi ştiu că pentru unii e o temă bună de bîrfă, care s-a cam învechit. Nu-şi dau seama să nu mai întrebe dacă l-am văzut şi eu în ziua ceea?

Da, l-am văzut şi nu am nevoie de încercările lor prosteşti de-a face pe seama asta vreo remarcă sau o glumă, nu am nevoie să-mi amintească despre cîntecul care a fost "al lor" chiar dacă nu a fost nici un fel de "ei". M-am săturat.