Iar îngerii vor vărsa fericire peste noi...

Scriu pentru că simt prea multe şi prea e dificil să taci, când nu mai ştii cui să-i vorbeşti, când aceeşi poveste se repetă, iar lumea e plictisită de miorlăiturile tale continuie... 
Scriu pentru a reciti. Pentru a-mi aminti. Căci nu e ca şi cum a răscoli prin amintiri, e ca şi cum le-aş trăi dinnou, doar că nu atât de intens, poate mai colorat, mai visător, penru că îmi voi găsi timp să visez şi chiar să înfrumuseţez ceea ce a fost cândva, să încerc să pun o pelerină albă peste ca să pară mai frumos decât era... să încerc să-mi imaginez un happy end, în care fulgii vor cădea lin pe noi, drept aprobare, căci îngerii ne vor privi şi vor vărsa fericire peste noi, magie... un farmec aparte, special pentru mine şi pentru tine, pentru noi.

Şi ochii mi se vor înneca în adâncimea ochilor tăi. Iar buzele-ţi vor culege blând neaua topită de pe faţa mea.
Iar eu voi zâmbi ca un copil, atât de fericită... atât de încălzită de braţele tale.
Şi eu voi aştepta să cadă fulgii peste noi, să iasă muguri şi mai apoi copacii să dea în floare... voi aştepta să treacă timp, iar eu voi mai zâmbi, aşteptând, iubind.

Feist - Fire In The Water

O scânteie de soare noaptea

"... inima mea este atât de bolnavă ca o scânteie de soare noaptea, şi te iubesc. Şi ochii tăi, topite stele a dimineţei, privesc atît de adînc, atît de ferice de adânc în noaptea sufletului meu...
Poţi oare ghici simţirea cu care am scris, înger?
...O, nu! În viaţa ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimiceşte inima. O nimiceşte! Închipuieşte-ţi că dintr-un om cu simţire, dintr-o fiinţă aievea n-ar rămâne nimic decât o lungă, întrupată desperare... Când o inimă perdută-n mizerie, în apăsare, în neputinţa de a cultiva simţiri, căci fiecare din ele îşi găsesc marginile în puterile celui ce le are, când o asemenea inimă şi-ar ridica aspiraţiunile până la tine, şi le-ar ridica fără voinţă, luptând spre a le înăduşi, neputând să le reziste, ce-ar simţi un asemenea om? Întristare? Asta nu-i întristare! Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului o luptă vană, crudă, fără de voinţă. Desperarea ucide, această simţire munceşte. Martir este numele amorului meu. În fiecare fibră ruptă este-o nemărginire de dureri...Eu nu pot să nu te iubesc. Tu nu ştii de ce, şi nu ţi-o pot spune, şi cu toate astea chipul tău, umbra ce-ai aruncat-o pe pânza gândurilor mele este singura fericire pe care am avut-o în lume. " (Mihai Eminescu)
♥

A girl who writes.

http://canweshampoo.blogspot.com/2012/11/a-girl-who-writes.html - a great article, so ispiring..and so true.

Eşti tînăr.

Iar pe tine ce te motivează să reîncerci? mm??? o oarecare postare pe blog citită care te-a dat cu gîndul înapoi? Şi ce folos? Ce folos dacă vii şi pleci şi eşti ca o eclipsă de soare... care durează atît de scurt iar ochii îmi ramîn mult timp orbiţi... şi apoi pornesc în beznă să caut lume, viaţă.. să te găsesc. Şi trec pe alături chipuri, multe, diferite, şi ochii mei nu le văd. Nimic. Ochii mei visează eclipsă, acea eclipsă.
Şi cînd cuvintele par a fi în plus, pentru că au secat, pentru că au fost spuse atît de multe nelalocul lor, fals, impulsiv... pentru că aş uita totul, m-aş trezi a doua zi dis-de-dimineaţă şi aş respira adînc fericită, nouă, copilă mică...  Dar totuşi cînd încerc să privesc înapoi, să mp văd, să mă analizez, realizez cîte au trecut, cîţi au trecut pe alături, cît m-am schimbat, cîte s-au schimbat, căţi oameni au plecat.
Iar deseori îmi pare că sunt paranoică, că hipertrofiez (?) totul, pentru că n-am 50 de ani şi copii de crescut şi de hrănit, şi casă de curăţit, însă pare a fi o mare tragedie, toată viaţa asta a noastrătristă uneori, pentru că nu putem aprecis momentele fericite la nivel, pentru că ne gruzim de la vreun fleac şi ne facem că e bine dar ragem în adînc.. ne gruzim pentru că ne se pare că suntem prea mici pentru lume, pentru visele noastre măreţe şi dorinţele chiar ilogice şi bizare uneori, pentru că ne este a încălca regulile, ne este a bea, ne este a ne pierde-n mulţime, de a ne pierde-n timp, de a ne pierde-n noi, de a ne ameţi cu-n smog de fum, ne este a ne exprima sentimeledivers, care mai de care, cît mai inventiv, mai intens, mai urgent.. ne este a fi maturi fărăca să ştim cum s-o facem. Ne este a nu mai fi copii fără ca să realizăm că fugim de unde e foarte bine şi mereu va fi. Ne este a-i matiri pe toţi, pe profi, pe baba din trolic, pe vecin, pe toţi. Îmi este a-mi ieşi din bălămăli, îmi este a uita de reguli, de vărstă, de superstiţii, canoane, bîrfe.
Îmi este a trăi.

Если тебя нет, то и меня нет...

Resist

Iar aerul rece de toamnă îmi aminteşte de tine, de ceea ce a fost frumos, cîndva. Aş da timpul înapoi, dar ce s-ar schimba? Nimic. Doar de te-ai schimba tu vreodată... dar nu, nu o vei face..pentru mine. Sunt sigură că e bine aşa, să fie acea cărare de frunze uscate de pădure singură, fără paşii noştri, fără răsetele şi săruturile noastre... fără vise, fără speranţe false, promisiuni luate de vînt... Însă nu sunt sigură că inima mea e de acord, dar cine o mai întreabă cînd capul gîndeşte înainte, atît de ilogic, atît de complicat... fără tine..şi cu tine. Eşti ca o boală care dă complicaţii oricît n-ai trata-o. Şi-mi vine să-mi tai capul că scriu despre tine, că mă întorc la tine de atîtea ori, că-i permite inimii să iubească orb.

I can't resist... and was never so hard to be me again

Inspiri, expiri

Nu am scris de atîta timp...şi acum, că a venit iar tomana, şi frunzele încep să cadă şi mie să-mi amintească de tot.. nostalgie post vara, de început de toamnă. Am iubit toamna trecută, vreau so pot iubi şi pe asta. Vreau să mă copleşească dragostea pentru tot, pentru dimineaţă, pentru zi, seară, noapte..pentru vînt, păsări, soare, ploaie. Vreau să-i zic mamei cît mai des că o iubesc. Vreai şi el s-o audă de la mine, păşind pe covorul foşnitor de frunze multe, colorate.

Toamnă e plină de culori, atunci cînd în suflet ţi-i sur, după o vară caldă, vie...

şi oamenii aprind grămezile de frunze uscate şi-i fum peste tot, în păr, în haine,în nări. Îl simţi şi-l inspiri, expiri,înspiri...

E bine cînd e vară şi picăturile de ploaie îţi umezesc părul, fruntea, ochii, buzele... şi îţi par atît de sărate, ca şi lacrimile ce se pierd prin ploaia caldă.
E bine cînd te trezeşti dimineaţa pentru că-ţi bate soarele în geam. Ar fi perfect dacă aş auzi păsările în locul maşinelor de pe drum.
E bine cînd ai timp şă-ţi pregăteşti încet dejunul cu muzica tare. Cînd umbli în pijama jumătate de zi, iar apoi un duş călduţ şi ieşiii.
Ieşi să vezi lumea, să te vadă ea. Nu să te pierzi printre toţi ei. Să fii tu, aparte, deosebită. Ieşi să simţi fierbinţeala soarelui la 40 de grade, să fii cel mai fericit om cînd dai de o sticlă cu apă rece şi s-o deschizi cu lăcomie.
E bine cînd e vară şi cerul e senin. Se văd stelele. Şi poţi visa, alături de iubirea ta, căci nopţile de vară sunt reci, şi trebuie cineva să te încălzească.
E bine cînd e vară şi intri în padure să cauţi umbră şi un izvor.
Iar mai ai o vară care a fost perfectă pentru tine şi tot încersi s-o regăseşti în toate verile după asta, da' degeaba, nu-i. Gata. S-o dus.

Ochi

Stau şi ascult asta şi m-am uitat la "tre metri sopra il cielo" a doua parte şi mă gîndesc cum mi se scurge totul printr degete şi eu nu pot salva nimic... trec prin revista ultimul an, amitirile, oamenii, locurile. Stau şi analizez. Realizez că a trecut, dar Doamne, ce-i de greu. Ce-i de greu să fii eu, mica femeie ce aşteaptă să crească, dar se teme de viitor, nu iubeşte responsabilităţile, se teme să-şi piardă părinţii, să-i vadă îmbătrîniţi. Se teme să-şi vadă burtica ei mare şi nu picioarele, se teme să-şi vadă prima iubire căsătorit cu o "alta". Se teme să plîngă cînd e cineva prin preajma, să nu-şi strice imaginea de fată bravo, puternică, care trece uşor peste tot. Se teme să încuie acea uşă şi să arunce cheia pentru totdeauna, pentru că nu vrea, nu vrea să nu ai aibă drum de întoarcere cîndva...
Ea nu se teme să meargă înainte, ea vede drumul, vede opurtunităşile de acolo, de mai apoi, dar..  cum am văzut azi în film şi-mi spunea mama demult, scrie pe o foaie şi arde-o. Aş face, dar dacă e drept? Nu vreau să pierd acea senzaţie, acele amintiri şi acea drinţă de a exista..pentru cineva.
Mii dor de acei ochi ai lui.

Еле дыша...

еле дыша я искала губы твои.

Просто прости,отпусти.

Nici nu ştiu dacă să tac sau să încerc să spun ceva. Mai bine tac pentru că mă tem, mă tem să-l pierd dinnou. Aş vrea să fiu mereu alături ca un analgezic. Aş vrea să poată deschide ochii dimineaţa şi să uite de tot, să scape de probleme pe capul său.
Lumea e mare pentru noi şi noi ne temem să păşim în ea, firavi şi micuţi.

Şi deseori vine ca un uragan care vrea să mă dea jos. Vrea să-mi distrugă temelia, pe care nu demult am început s-o clădesc. 

Îmi place cînd ochii tăi îi privesc pe ai mei, iar zîmbetul îmi dă fiori. Îmi place senzaţia pe care o am cînd mă atingi, e ca un curent electric ce-mi străbate corpul.

Go someplace where no one knows you.

Şi cum că a trecut aproape o lună din vară, mulţi mă întreabă ce planuri am pt vacanţă. 

E vacanţă lumeeeee!!!

vreau să mă relaxez, să tusescc, să beu,                                                                                                     

să fac sport,                                                                                                                                                

să merg drumurile pînă seara tîrziu că e mai răcoare,                                                                                   

să stau intinsă pe plajă să mă bronzez, să mă fac ciocolatie))                                                                         

vreau să citesc cărţi interesante,                                                                                                                

vreau să-mi găsesc de lucru,                                                                                                                        

vreau păţănaş după care să-mi pierd capul, şi nu cred că vreau să mă îndrăgostesc, nu vreau vară cu drame,  vreau să mă simt bine şi liber;                                                                                                                       

vreau muulteeee fructe, harbuz toată ziua.                                                                                                     

Vreau rochiţe mici şi tocuri înalte.                                                                                                               

Vreau prieteni, îngheţaţă.                                                                                                                            

Vreau să nu mă doară capul de la vreun fleac,                                                                                                   

vreau să-i trimit pe toţi care-mi stau în gît şi să nu fiu nevoită să-i zîmbesc în faţă.                                            

Vreau să mă duc de acasă, de la părinţi, măcar pe vreo două săptămîni.                                                                

Vreau să mă învăţ să merg la volan, şi să scot capul prin "liuk" cînd maşina merge cu 100 şi ceva km/h.            

Vreau cabriolet , să merg crutaia pe drum cu ochelri pe ochi, părul pe spate bătut de vînt, muzică la maxim şi prietena alături. Vreau să dorm afară, să văd stelele, să-mi bîzie ţînţarii, foarte romantic, ştiu) Vreau să se întoarcă varmea să stăm noaptea întreagă să vorbim şi să rădem ca nişte debile. 

Vreau să pot face ceea ce vreau eu, să nu mă oprească nimeni şi nimic, să nu aud vorbe şi comentarii prosteşti, să-şi inchidă gurileeee.

Îl vreai şi-l poţi avea, iar cînd ştii că peste 2 zile idila voastră superbă de dragoste se va evaporă îţi trece tot chefu'. Şi dragostea nu e dragoste cînd nu-i în stare să rabde şi probleme, conflicte şi micile rupturi. Şi dragostea nu e dragoste atunci cînd nu vindecă. Şi dragostea nu e dragoste cînd poţi spune "nu" denenumărate ori. Şi totuşi te întorci în urmă privind cu regret că e trecut. Iar cînd încerci să faci din trecut prezent, eşuezi, pentru că a fost, şi nu mai poate fi, nu mai ai puterea să reconstruieşti totul de una atunci cîndel intenţionat strică totul.

la mare

vreau la mare acum. vreau miros de apă de mare, vreau nisip fierbinte şi o briză de aer să-mi ciufulească părul. vreau să uit de oraşu' ista, de oamenii de aici, de internet, telefon mobil, de casă. vreau să mă trezesc şi să adorm cînd vreau, fericită şi relaxată. să chefuiesc noaptea întreagă la o petrecere pe plajă, cu multăăă băutură, muzică bună şi paţanaşi sexy <3333

feel it.

people think they can do whatever they want to. unfortunately your dreems my dears don't match mines. fuck you bitches.

here is a wonderful song - Emika - Drop the other and a inspiring pic)