vreau aşaaaaaa!!!!!!!!!!

confused

MERRY CHRISTMAS!

Crăciun Fericit dragilor! :*
Multe multee surprize frumoase, săruturi şi dragoste)fericire şi succese)) să iubiţi şi să fiţi iubiţi!

If TODAY was your LAST DAY

LOve the song and the lyrics))



Can you imagine it's your last day of life and you are spending it quarrelling with your family, friends, that you are wasting it for nothing? Live your life, your every day like it's the most important, like you'd never have a chance to talk to those people again, say them everything you want to, do good things, love and forgive) TRY.

TUMBLR

http://enchea.tumblr.com/

this a tumblr page Smell&Breathe where u can find a lor of pictures, all different for every taste, enjoy! :)

Online friends

128 de prieteni dintre care 20 conectati. Paradoxal e că nu am ce vorbi cu ei, sunt oameni cărora i-aş spune "bună!" şi aş merge mai departe. Alţii care probabil nici nu m-ar recunoaşte pe drum sau ne-am preface ambii că aşa este. Puţinii care îmi sunt aproape, sau mai precis au fost, dar cu care n-am vorbit demult şi e cam weird să încep conversaţia.Unii sunt proaspăt adăugaţi, de la care am primit cerere recent dar nu am scris nici un cuvînt, ne-am limitat cu like-uri la poze, linkuri.. sau am vorbit scurt şi am încheiat la un moment de tăcere prelungită cu un " :) ".

Vechi cunoscuţi, foşti colegi cărora le mai vizitez profilul, votez vreo postare de-a lor, like : "Hellooo! eu n-am uitat că exişti." sau viceversa. Cîţiva care încep cu declaraţii măreţe, care n-au nici un pic de farmec asupra mea. Şi de ce e nevoie să fie cel mai dorit băiat total dezinteresat? Cu ce mă ajută turma care fuge din urmă? A little bit more self-confidence? It may be so.

Ты та о ком бьется в моей груди...

Буду твоей стеной, ты мой путь судьбой,
Будь со мной, и будь собой.
Ты моя... равномерная.

Буду твоей мечтой, для тебя дом построю,
Будь со мной, и будь простой.
Ты моя... современная.

Буду твоим героем, а ты моей звездой,
Будь со мной, с душой пой.
Ты моя... женственная.

Все что было до меня, обнуляй.
Жизнь море. Ща поныряем.
Только ты давай, мне доверяй,
И мы телепортом с тобой прямо в рай.
Ты та о ком бьется в моей груди...
И я улетаю.
Вот такой вот мой тупой припев о любви.
Тебе...

Кроме твоих бигудей, есть еще мир людей,
Будь моей, встречай гостей.
Ты моя... непредсказуемая.

Впереди много дней, а вместе мы сильней,
Будь моей, на все забей.
Ты моя... такая не реальная.

У нас одна параллель, а на дне много камней,
Будь моей, среди этих морей.
Ты моя... та самая.

Все что было до меня, обнуляй.
Жизнь море. Ща поныряем.
Только ты давай, мне доверяй,
И мы телепортом с тобой прямо в рай.
Ты та о ком бьется в моей груди...И я улетаю.
Вот такой вот мой тупой припев о любви.
Тебе...


***


il adorr <3

Despre Crăciun, pantofi, şi oameni.

Am o carte bună şi uşurică de citit, dar nu o citesc, pentru că stau pe net, caut poze pe tumblr, fac iaraşi si iarăşi check la pagina mea de pe net, ascult muzică, pierd timp, nu-mi scriu la română, nu-mi rezolv la matematică, îmi vopsesc unghiile la 11 seara , mai rîd cu cnv dacă are chef de rîs, haos pe masă, întuneric, ceaţă, lene, multă lene, pachetul gol de răsărită, vreo 2 căni de la ceai, gînduri.

Nu mă duc să mă culc pentru că mă trezesc mîine deja. Nu mă duc la desen pentru că nu-mi place timpul afară, pf... pentru că-s obosită după şcoală,pentru că nu dovdesc, am alte planuri, mă fac că uit, milioane de pretexte. Nu scriu azi pentru că oricum mîine la pauză pot scrie, pt că oricum îmi iesă deja notă, pt că, pt că... Nu simt. N-am emoţii în preajma la vreun test important, nu aştept Crăciunul cum îl aşteptam eu mereu în fiecare an cu casa decoarată, luminiţele pe geam, planuri pt cadouri sau chiar deja cumpărate şi ambalate. Crăciunul şi Anul Nou fără varmea care nu lipsea... vacanţa de iarnă fără ea, băutul şampaniei care mai ramăne după oaspeţi fără ea.

Şi încă mă mai mir cît de uşor oamenii intră şi ies din viaţa mea. Ca o pereche de pantofi pe care le-ai purtat un sezon şi s-au uzat, dar îţi plac atît de mult, şi nu vreai să îi laşi. Şi nu vei uita de ei încă o perioadă, iar cînd vei pleca să-ţi iai o pereche nouă, gîngul îţi va fi la cei vechi, vei căuta plusuri şi minusuri, vei compara, vei regreta. Şi vei rămîne foarte fericită în cazul în care ţi-ai găsit totuşi o pereche mai comodă, mai frumoasă, mai bună din toate punctele de vedere. Care să-ţi placă atît de mult încît să nu mai ai motive s-o vreai pe cealaltă înapoi.

Iată că eu am nevoie de o pereche nouă de pantofi, care să-mi şteargă tot tot ce mă mai ţine de de cea veche. Şi poate alegoria cu pantofii nu e perfectă, dar ideea rămîne aceeaşi.

Pentru că totuşi încep anul cu pantofii mei vechi...

Black Sea Letex 20011)Moldexpo)

min 0.50 apar si eu in peisaj))

(uniforme scolare C, Postolachi)

Don't

Mă las dusă de vînt? Sunt puternică, da, îmi înconjor braţele strîns în jurul meu să nu-mi fie frig, să nu mă doară inima atît de tare. De ce ar trebui? Te ţin acolo, mă tem să te las să pleci, da, simt cum ieşi şi nu vreau, nu-mi închipui să nu existe acolo un loc mic în care să rămînă macăr amintirea ta, zîmbetul, zîmbetul tău adevărat, călduros. Mă doare să-l văd atît de rece şi pustiu, privirea goală, nu, nu e goală, parcă e iritare, şi nu ură, dar ceva rău.

Nu vreau. Îmi las mîinile jos, să te ia vîntul, să te sădească în inima altcuiva, să facă loc pentru ciineva nou, să-mi dea voie să trăiesc, să iubesc din nou, sănătos, să-mi scot obsesia asta bolnavă din mine. Pentru că lumea fără tine există, şi se învîrteşte, şi soarele răsare şi apune. Totul e întreg înafară de mine.

Regret? Cîteodată. Îmi vine greu a crede că am fost mai specială decît altele, ai renunţat uşor. Ha, vreau să te tuflesc, atît de tare, n-ai idee. Eu sper că nu mai intri, că nu citeşti. M-ar durea să aflu că încă o faci. Nu trebuie.

Я для тебя останусь светом...

Останусь пеплом на губах
Останусь пламенем в глазах
В твоих руках дыханьем ветра
Останусь снегом на щеке
Останусь светом вдалеке
Я для тебя останусь светом

Ţîţ!

L-am văzut printre mulţimea de bobocei intrînd pe uşă. Ştiam că va veni. Eram sigură că o să-l văd liniştită şi o să-i zic "salut" şi atît. N-am putut! Am întors capul grăbită, enervată. Vroiam să nu fi venit. Vroiam să nu-l fi văzut.

Şi ştiu că pentru unii e o temă bună de bîrfă, care s-a cam învechit. Nu-şi dau seama să nu mai întrebe dacă l-am văzut şi eu în ziua ceea?

Da, l-am văzut şi nu am nevoie de încercările lor prosteşti de-a face pe seama asta vreo remarcă sau o glumă, nu am nevoie să-mi amintească despre cîntecul care a fost "al lor" chiar dacă nu a fost nici un fel de "ei". M-am săturat.

Улыбнись!

Улыбнись и тебе улыбнуться в замен)

YOU FORGIVE PEOPLE...

EVERYTHING IS DIFFERENT NOW

худший способ скучать по человеку - это видеть его, говорить с ним и понимать что он некогда не будет твоим, больно...

nu mai pot. nu vreau să-mi amintesc, nu vreau să simt. vreau pur şi simplu să merg mai departe cu capul sus şi inima liberă. ajută-mă să uit...

do it)

Ascultaţi-l şi priviţi-l) <3

miss him ;(

DECEMBER

Daa, asta e ceea ce vreau acum. Un nou anotimp, în scurt timp un nou an. Vreau schimbări, realizări multe, relaţii frumoase, căni cu ceai fierbinte, filme de Crăciun interesante. Asta e tot ce vreau. Căldură iarna, luminiţe la geam seara, fulgi mulţi şi mari şi moi şi atît de perfecţi! Obraji roşii de la ger, năsucuri îngheţate. Vreau farmecul iernii, care aşa de repede se transformă în rutină excesiv de plictisitoare. 

Iubire.

COMETĂ

Pe odno nimic, fb nimic, skype nici nu-l aprind. la S. pe wall un cîntec bun(the weekend-wicked games). mă doare capul. mă doare sufletul. pt că-i pustiu.

TUPITSAAA. 

shit. unde e farmecul în viaţa asta a mea? pt ce? şi aşa de des întreb pt ce de parcă are cn sî-mi răspundă. 

mi-ai luat bucatsica mea de fericire!! ÎNTELEGI? mi-ai furat fericirea. nu, mi-ai distrus-o. nu mai pot fi fericită cu tn, nu pot fi fericită fără tn. şi ce fac eu acum? îi scriu toate astea unei maşinării electronice, netului, blogului meu. de ce e mai uşor aşa? de ce el găseşte mereu timp şi răbdare să-mi păstreze tot ce-i împărtăşesc? 

pt ce ai existat? ce-am făcut să fie aşa? să mă privească prietenii cu milă în ochi să spună că le pare rău că am trecut prin asta. nu. ce in pzdms am făcut eu pt asta?!! ce? ţi-am făcut borş din bobocul tău iubit sau ce? ţi-am călcat mîţa pe coadă?

regret că nu ţi-am dat o palmă la momentul potrivit. chiar regret.

 !!!Am găsit fragmentul meu preferat din LUNĂ NOUĂ de S.Meyer :

"Înainte să te întîlnesc pe tine Bella, viaţa mea era o noapte fără lună. Foarte Întunecoasă, dar cu puţine stele - puncte de lumină şi motivaţii... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină şi frumuseţe. Cînd n-ai mai fost, cînd cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Numic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiţi de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Şu nu mai exista nici o motivaţie pentru nimic."

"Ochii tăi se vor adapta, am murmurat eu."

"Tocmai asta e problema, că nu pot să se adapteze."

CANCEL CHRISTMAS - The Movie

Am privit un film uimitor!! Mi-a reamintit cît e de important să duruieşti oamenilor bunătate şi dragoste. Crăciunul este un prilej, însă nutrebuie să fie unicul! Ajutaţi-vă recipros, mereu :)
"The cool Boy" care a juns să-şi ierte tatăl, să se resemneze de moartea mamei sale şi să fie fericit de Crăciun, alături de amicul său care a făcut tot osibul să-i ofere cel mai frumos cadou de Crăciun unui băiat în scaun cu rotile.
Îmi pare atît de bine că există asemenea filme care ne reamintesc ce înseamnă Crăciunul într-adevăr pe lîngă vacanţă şi multă mîncare gustoasă.

evening duties

hello everyone! it's already time to sleep for me as my eyes are overtired. but I can't lift up ass and turn off the computer. i'm adding some nice pictures on TUMBLR and some amazing finds on FASHIONISTA. also i'm listening for third time to the song i've found on facebook on the wall of one of my friends. here it is:


i'd like to have some chocolate now. with some tea. yes, it would be wonderful.


waiting for my dress to arrive. next thursday i guess it will be here, in my hands!!


trying to avoid thinking about things I mustn't think about.. but it's harder when there are some "personalities" who remind you every single minute about it. asking how are you? is it okay? have u spoken to him? how is he doing? what's the matter? why? and so on and so forth... leave this subject please. i've finished talking about it even with my close friends, why should u worry about this? it's not yours business, absolutely strange people for me. i know that gossiping is like food to you.


i wonder if I do the same and just don't notice it. i'm tired. I'm going to bed now. see ya.

Who run the world? GIRLS!

Desteptarea cu noi))

Am participat această sîmbătă (19.11) la expozitia Black Sea Letex 2011 La MOLDEXPO alături de Cristina Postolachi (creatorul de uniforme şcolare care ne-a invitat) şi scumpele noastre colege. O experienţă interesantă. M-am mirat că nu prea am avut emoţii nuş' dc :D Mi-a plăcutt) Am cîteva poye nu pre reuşite de atunci, dar înregistrarea încă nu, sper s-o văd în curînd. Luni n-am fost la primele trei lecţii :D Ne-am învărtit de colo-ncoace la Jurnal TV, somnoroase toate, zîmbăreţe totuşi :) Aici link-ul. Pe fundal puteţi vedea mutrişoarele noastre dulci de sîmbătă))) Şi încerc să aleg cîteva poze ^_^

Paradise

am terminat, in sfirsit))

Coldplay - Paradise

waiting for the dusk toghether, such a magic moment when anyonw else is a stranger on your own territory.

<3

Niki s-a pricalit:)))

Frînturi

E atît de straniu să observi furtunile din sufletele oamenilor, schimbarea bruscă de la bine la rău, ba e puternic, ba slab. Suntem extrem de sensibili şi nepunticioşi. Ne îneacă un val mai mare şi nu putem ieşi la suprafaţă.

Păşeam îngheţată pe drum şi mă ploua cu frunze moarte. Nu era cea mai bună ocazie să-mi ridice măcar puţin moralul. Era frumos, într-adevăr, dar se usucă. Îmi pare bine că unele încă luptă, încă se ţin de crengi cele mai desperate "to stay alive". Îmi place totuşi culoarea. Am văzut azi un capac maro-roşiatic. Era tînăr, dar bătut deja de vînturi...

Am ocazia să citesc acum o carte minunată, dar şi foarte tragică. S. şi-a cumpărat-o recent. Cred că o să-i ofer o postare aparte cînd o finisez, aştept cu nerăbdare.

Am un fel de nostalgie tomnatică.  De parcă cad şi eu în hibernare, de parcă mă tem că voi cădea chiar. E ceva de genul la o nevoie de supradozaj de comunicare, atenţie, creativitate, viaţă socială împlinită, fericire şi toate astea. Pur şi simplu nu vreau să intru în casă. Nu mă atrage deloc să intru şi să-mi ocup locul obişnuit în faţa calculatorului. S-a format o deprindere deja care nu-mi convine. Mă plictiseşte. Vreau aer. Nu vreau să-mi pierd ocazia să-mi creez amintiri.

Şi mai e nevoie să tac. Tac pentru că ştiu că s-au săturat cu toţii. Ştiu şi eu cum e să ai problemele tale pe cap şi să mai vină altcineva cu ale sale. Tac pentru că am nevoie de un necunoscut care să mă asculte cîteva ore şi pe urmă să nu-l mai văd niciodată. Care să nu mă judece, să nu-mi zică că era de aşteptat, absolut evident. Pentru că că mă consideră "psih" numai pentru faptul că încerc şi eu cîteodată să mă simt un copil mic şi protuţ pe care nu-l doare capul de nimic, care vrea numai să zîmbească cînd e nevoie să plîngi. Care vorbeşte într-una despre lucrurile pe care ar trebui să le uite, care totuţi nu-i dau pace şi se gîndeşte la ele din nou.

Vreau să scriu o carte de cănd sunt mică. Nu ştiu despre ce va fi. Poate despre viaţa mea, chiar dacă nu e atît de plină de evenimente super puper, va fi cum a spus Niki ca la "psihu de Blaga", poate voi visa şi eu noaptea ca Stephenie Meyer sau voi întălni pe cineva care să-mi sugereze ideea.

***

Clipesc din ochi pentru că nu pot vedea. Am senzaţia că m-au băgat cu capul în apă şi e ud. E ud şi sărat. Mă înec în mare. Mo lovesc la piept cu o piatră mare de pe fund. Doare. Sîngerez. Încep să mă îngrijorez pentru că sîngele lasă urme. Nu vreau să mă găsească cineva.

Aştept să nu mai simt nimic. Las apa fierbinte să curgă peste capul meu. Îmi tremură mîinile, picioarele, îmi clănţănesc dinţii. Mă frige. Dar durea asta nouă o astupă pe acea veche. Mă învăluie căldură peste tot. Mă amorţeşte. Mă concentrez pe apa de pe corpul meu. Simt jetul puternic care curge de pe păr pe frunte. Închid ochii să nu nimerească apă în ei. Căldura porneşte în jos pe piept, pe spate, tălpile se scaldă intr-o bîltoacă mare din care ies aburi. Am şters cu palma oglinda tranpirată să-mi văd faţa. Era neagră de la rielul care a curs. Părul plin de spumă multă albă. Încercam să-mi deconectey creierul în timp ce stăteam sub duş. Mă concentram la fiecare picătură, la arsurile provocate de acestea, priveam pilea roşie şi degetele umflate.

Confesiuni

Mi-ai băgat inima într-un corset mic şi strîngi şireturile tot mai tare. Mă ocup jumătate de zi cu ce-mi nimerşte. O înşelăm pe Valerica cu Niki sau învers, ne rugăm la un copăcel din hol pus în vazon să ne meargă la lecţii, comentez o profă care m-a scos din sărite sau o bîirfitoare pe care am văzut-o uitîndu-se lung la mine şi şoptind-ui ceva prietenei sale. Toate suntem pînă la urmă aşa, nu ştiu însă de ce mă mai afectează, căci, dacă de privit raţional, suntem atît de egali în privinţa prostiilor, ne judecăm unul pe altul, dar facem acelaşi lucru.

Pare amuzant poate dar nu vreau să se termine prima mea jumătate de zi, colacul meu salvator.

TE LAS să pleci, mă auzi??!! Văd totuşi „lenta” din odno şi citesc statusurile tale. Văd că mi-ai votat poza, dar nu tresar. Sunt conştientă că e doar aşa, simplu act de prietenie. Fac şi eu la fel. Nu sunt totuşi prieteni cei care te văd din spate şi merg mai departe înainte cu gîndul că n-o să-l observ, cu pretextul că o are pe sora sa pe umeri. Nu mă mai dor amintirile. Mă doare gîndul că am visat în zadar, că era o minciună.

Mă simt distrusă din multe alte cauze. De parcă primesc lovituri din toate direcţiile posibile. Mă simt singură. Singură nu înseamnă numai lipsită de un  iubit, boyfriend, spuneţi-i cum vreţi, singură. Singură atunci cînd scrii salut şi nu-ţi mai răspunde chiar dacă e on atunci şi zilele următoare; atunci cînd îţi spune că e ocupat de teamă să nu începi iar să i te plîngi; atunci cînd întelegi că nu mai ai aproape pe nimeni, iar cei ce-au mai rămas nu-s în stare să-ţi umple golul. Nu ştiu cum să ies, pentru că mă înec, nu mai am puteri să înghit atîta apă sărată care-mi arde gitul şi plăminii şi pieptul, tot.

Nu am nimic care să mă facă să vreau să mă agaţ şi să mă simt împlinită, să vrea să lucrez, să mă bucur de viaţă. Nu există nimic care să-mi menţină acel echilibru de bine şi rău. Hm, sunt totuţi momente fericite de la o veste bună, o carte interesantă, un film frumos, o mîncare gustoasă sau o rochie nou-nouţă, cipe mici-mici care dispar pe fundalul care le domină. Mi-i ciudă, serios. Mi-i scîrbă chiar de tot. Atît de tare încît îmi vine să urlu, să-mi smulg părul din cap, firicel cu firicel, pe rînd. Nu am puteri să lupt cu mine. Da, pentru că lupt cu mine, cu capul meu prost care-şi găseşte motive de a nu fi fericit de zeci de ori pe zi, cu inima mea care se concentrează pe durere, care nu observă fericirea şi o lasă să meargă pe lîngă ea; nu intră în uşa deschisă, merge cu ochii închişi mai departe. Închide ochii că să nu vadă că lumea în jur e frumoasă, că oamenii se iubesc. Ţine ochii închişi că să nu trăiacsă cu prezentul. Se agaţă de trecut. Nu intră în acea uşă pentru că se teme că o să uite ce-a fost. Că o să-l înlocuiască.

Nu vreau să-mi mai curgă rimelul iar.

FLUTURAŞI

vreau fluturi mulţi în stomac, vreau să-mi pierd minţile, să fiu iubită, dorită, preţuită. vreau soare. vreau căldură şi bomboane:D vreau să văd un zîmbet frumos şi dulce care să-mi ureze buna dimineaţa în zilele posomorăte de toamnă. vreau să am eu povestea mea şi să nu le citesc din carte. şi oare nu mi se pare că vreau pre multe? nu.
vreau să-mi vină mai repede rochia. şi vreau să fie cald iarăşi. să vină primăvara.
vreau să-i dau drumul definitiv. 

today's song)

DREAMS COME TRUE

s' nu uitaţ'!!!eu o sa fiu la mate atunci, mi-am pus alarma la telefon :D

STELE

Îmi aduc aminte cum ne uitam la stele :D Locul în care ai aflat de cuvîntul "a scăpărat":DD, unde cerul e atît de frumos mereu, dar unde nu atrăgeam atenţia la stele pînă atunci. A fost frumos...

... cînd te uiţi la stele şi ţi se pare că poţi orice, că timpul nu mai contează, că sunteţi numai voi doi pe lumea asta, pentru totdeauna. Cînd nu mai simţi frigul pentru că ţi-i cald acolo, alături de el. 

(c) tu.Autor Morgane

***

http://canweshampoo.blogspot.com/2011/11/c-tu.html



"...Ai promis derbedeule,ai promis că vei fi aici mereu,ai promis că o vei ţine în viaţă,că-i vei da suflare din nou în fiecare zi. Ai promis!"


"...Şi totuşi te iubeşte. Da,ştiu,e proastă,da' te iubeşte. Te iubeşte pentru că tot ceea ce-ai făcut din ea,cum ai doborît-o la pămînt şi ţi-ai înfipt colţii în ea,pînă ai văzut şi ultima picătură scursă pe pămîntul proaspăt,cum ai ridicat-o apoi în slăvi pentru a o doborî din nou mai puternic,toate astea au format-o. Toate astea i-au dat imunitatea de care avea atît de mult nevoie şi care în sfîrşit i-a dat titlul de "adult"."


"...în faţa ei rămîi cenuşă,cenuşă neagră şi moale care lasă pete adînci şi întunecoase chiar şi de la cea mai mică atingere."

***

îmi place, îmi place pentru că e adevărat, îmi place pentru că dureros, pentru că e spus verde-n ochi, pentru că e crudă REALIATE. Ştiţi, căutam într-o zi la librărie o carte bună de citit, şi am dat de una cu titlul "Bărbaţii sunt nişte porci". Oare chiar le trebuie să ne convingă că e aşa?

WISHES

BRING ME THE SUN. BRING ME THE LOVE. BRING ME THAT.

YOU KNOW, IT'S LIKE EVERY PRINCESS GETS HER PRINCE. i GUESS MY PRINCE IS ON THE WAY TO ME.  

I MISS THE WIND, THE SEA, SUMMER. I MISS LITTLE DRESSES. I MISS EATING A LOT OF ICE-CREAM.

Aer

M-am săturat de casă. M-am săturat de străzile astea pustii, de toamnă. E prea gol. E puţin. Aş începe ceva nou, dar ce? Ce să mai încep? Unde să mă duc? Ce să fac? Toate aprinderile mele se sting cînd se găseşte cineva să spună "da' pentru ţie asta?" şi-mi găseşte toate minusurile posibile. Aveţi păcerea să mă descurajaţi, lume? Care e sensul vieţii dacă trăim lipiţi de calculator, de scaunul ăsta prost de la care mă doare deja spatele, dacă ne pierdem toataă viaţa pe lucruri care nu ne plac, 12 ani de şcoală, 12 ani de "chin", şi mai apoi zile întregi de muncă, şi ne jeluim că am obosim, că nu vrem, şi cică "trebuie". Acest trebuie ne strică viaţa. Ne limitează. M-am săturat să-mi fie lene,. să mă trezesc şi să-mi aprind compu' pentru că altceva nu am ce face în casa asta! Şi stăm cu toţii la cpmp' în loc să ne scoatem fundurile la aer curat...
Vreau altceva. Aer. Nu-mi ajunge aer.

Autumn pics

atunci cînd nu ai ce face în casă))

şi unghiile ca deobicei :D

Marin

La mulţi ani încă o dată :)

Şi cîntecul de la tine din sk))))

remember it.

Vino!

Vreau iarnă! Vreau brad şi cadouri şi globuleţe multe şi luminiţe şi panglici şi zăpadă, filme multe cu final fericit, vreau să privesc serile peste geam să văd cum ninge frumos.
Am nevoie de sărbătoare. Am nevoie să intru în acea cafenea să-mi imaginez că este un film, să simt iarna. Vreau Crăciunul, oraşul vesel, decoraţii peste tot, fericire în suflet. Am nevoie de un nou an, o pagină nouă. Am nevoie de schimbări.
Deci, succes mie :).
:**

Dincolo de tăcere...

"Dincolo de tăcere" de Kristin Hannah

O cheamă Joy Candellaro. Proaspăt divorţată de soţul ei Thom care a înşelat-o cu sora sa Stacey. Distrusă, plictisită de viaţa pe care o ducea în micul orăşel, decide să plece în vacanţa pe care o dorea demult. Avionul se prăbuşeşte. Profită de ocazia că a fost aruncată în aer adînc în pădure şi pleacă de la locul accidentului. Pe şosea zăreşte o cabană. Acolo îşi găseşte totul la ce visa, un copil nemaipomenit şi un bărbat care urma să însemne un nou început. Într-o zi însă se trezeşte în sala de spital alături de sora sa, asistente şi doctori. Află că tot acel timp de după accident se afla în comă. Nu-i venea a crede că a fost un vis, o nebunie, o halucinaţie. Nu era posibil să-şi imagineze atît de clar mirosurile, peisajele, dialogurile, totul. Urcă iarăşi în avion şi zboară spre Seatlle, sperînd să-i găsească pe micul Bobby şi Daniel.

"Trebuie să le spui oamenilor ce simţi... şi să le dai o şansă."










( M-a afectat această carte. Atîta durere, trădare din partea oamenilor iubiţi, dragi, apropiaţi, ca un şut în fund. Atîta dorinţă de a începe o nouă viaţă, de a uita, de a se vindeca. Atîta blîndeţe, dragoste părintească, afecţiune, căldură. 


M-a învăţat să nu uit niciodată că totul are un sfîrşit şi nu pot să-mi imaginez să trăiesc fără mămica mea pe care o iubesc enorm. Nu ştiu cum de acel mic băiat rezistă. M-aş rupe în două de durere. Pentru că e atîăt de dificil cînd te simţi singur, absolut singur. Păi desigur mai sunt oameni care-ţi mai zic bună din cînd în cînd sau îţi răspund cu chiu cu vai la "cf?", dar nu le pasă, nu le pasă de viaţa ta, de problemele tale, pentru că le au pe ale lor. Şi nu îndrăzneşti să deschizi iarăşi gură, pentru că ştii că s-au săturat. Şi se adună. Sunt absolut sigură că e bine, şi e foarte bine chiar, dar se adună şi e rău. 


M-a învăţat că prietenia poate rezista multor lucruri, că trebuie să poţi ierta şi cere scuze. M-a invăţat să cred în minuni, dar că pot devini obsesive uneori, bolnave, periculoase. M-a făcut să doresc iubire. Vreau căldură, vreau iubire, vreau încredere, respect, putere, uitare, resemnare, orice. Vreau să-i am aproape. De ce trebuie toţi să plece? De ce acum??)

Micuţa

Vreau pisicuţăă!!!! Vreau foarte tare pisicuţă, aşa micuţă şi pufoasă să meargă pe lîngă mine, să se aşeze în braţe şi să-şi ascundă căpuşorul ei micuţ, să miaune subţirel şi să adoarmă lîngă mine serile. <3 O vreau.

Babe

ma' girl)) , finished today.