M-a plouat. Şi nu întâmplător. M-am pus în ploaie ca o nebună. Şi râdeam. Se uitau oamenii şi nu înţelegeau cei cu mine. Da' nu mă mai interesa nimic. Nici Stella care râdea de mine şi zicea că-s bum-bum. Mă simţeam fericită. Iubeam stropii de ploaie care îmi păleau faţa, mânile, spatele. Iubeam vîntul care mă făcea să tremur şi frigul. Iubeam acele clipe. Nu mai auzeam, nu vedem, doar simţeam. Simţeam cu poftă fiecare picatură de apă pe pielea mea. Păsările nu mai cântau. Cânii şi pisicile sa-u ascuns. Oamenii au intrat în case. Rămăsem numai eu şi ploaia. Noi două. Împreună. Zâmbeam, pentru că eram fericită.
21.30 - dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu