Bunelu((

Era dimineaţa pe la vreo 5 când m-am trezit cu lacrimi în ochi. Am privit în jur şi toţi dormeau. Capurile li se   clătinau uşor de la drumul nu prea bun. Veneam acasă. Poate era ceva de genu la nostalgie,sau vreo senzaţie că mă apropii.
Am avut un vis ciudat. Eram într-o sală înconjurată de oameni. Era plină şi eu eram proaspăt venită de nu mai ştiu unde, fapt că mă grăbeam să ajung acolo mai repede. Dc? Mă aştepta bunelul. Ţin minte cum a venit la mine şi ma cuprins strâns, cu lacrimi în ochi, mi-a şoptit că mă iubeşte şi mi-a mai spus câte ceva, nu mai ţin minte pentru că plângeam şi eu deja. Aveam impresia că-mi spunea larevedere pentru totdeauna, că dacă îidau drumul şi pleacă nu-l mai văd niciodată. Şi în spatele lui încă am văzut cu coada ochiului un medic în halat alb.
Şi mi-am amintit azi de acest vis când mama îmi spunea că bunelu se simte rău. yşi chiar dacă îl văd cam rar sau nu prea vorbesc cu el, îl iubesc atât de mult încât nu-mi pot imagina nimic fară el. Şi nu ştiu de ce i-am atras atâta atenţie acestui vis. Am am avut vise asemănătoare cînd paralel se întîmpla în realitate ceea ce visam.
Există oare vreo legătură între rude cum se spune? Pot oare simţi când cer ajutor sau când se gîndesc la mine?


M-am uitat numai ce la mâna mea, îmi pare batrână. Am gliucuri cred că. Numai să nu mă apuc să-mi caut păr sur prin cap.

Am avut o zi grea azi nu ştiu de ce. M-am gândit la multe şi despre multe am vorbit. A fost ca o eclipsă. Aştept să se lumineze.