Azi aveam nevoie să râd, sau să strig tare tare, sau să plâng sau ceva, aveam ceva în mine care cerea să iasă afară. Nuţtiu ce era. În orice caz nu mai încăpea.
Nu l-am văzut o zi şi mi s-a părut o veşnicie. Şi nici nu ştiu cum am rezistat 10 zile fără mutrişoara ceea a lui dulce, fără ochii ceea blânzi şi mâna extrem de caldă şi MARE. :D
Iar mi-a fost bine. Şi m-am simţit atât de parcă într-un culcuş, atât de ocrotită şi iubită. Şi n-a fost nimic deosebit, însă atingerea lui, mmmm... şi mesajelepe care mi le-a lăsat cât nu eram. u vreau să-mi imaginez să nu fi existat în viaţa mea. Pur şi simplu nu mi-o închipui deja fără el. Şi ştiu că va intra aici şi va citi :D, da nu-i nimic. Şi după va vb despre asta, mă va intreba câte ceva şi eu voi încerca să evit răspunsuri directe cu un zâmbet, chicot şi înainte.
Şi simt deja că-mi va părea vara atât de scurtă şi nu ştiu ce va fi după. Aş vrea să nu se tremine niciodată. Este prima mea vară de când mă ţin mint pe care o iubsc atât de mult şi care în acelaşi timp trece foarte repede. Şi poate nu e o problemă toamna şi nici iarna, iar cînd mă gândesc că inafară de timpul de afară se mai schimbă şi viaţa, la mn şcoala, la alţii perturbaţii radicale în viaţă, cariera care mi se pare o alegre total incorectă, da' nu mă mai pun cu nimeni la ceartă pt că am vazut demult că nu maiare sens să-l clinteşti din loc. Şi-mi pare rău câteodată că nici nu ateaptă sp mai treacă timp să încerce poate altceva, da în schimb, cine ştie, poate mai bn acum să aibă pe urmă timp în caz de ceva merge greşit să-şi aleagă un alt drum. Şi nu am ce-i face dacă zice că-i place. Iar ru nu pot să mă oboşnuiesc cu acel gând şi mă trec fiorii când apucă cineva vorba despre asta.
Nu ştiu ce să fac când se termină vara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu