Mi-am amintit vechiul meu obicei de a citi în pat cu o cană de ceai sau ceva, cu o bucăţică de ciocolată în mână şi mii de poziţii diferite în care nu e deloc comod de stat :D . Mi-am amintit cum e să doarmă toţi din casă iar la tine să fie aprinsă lumina la ora unu de noapte şi vine mama să vadă de ce nu dormi. Mi-am amintit cum e să nu mai vezi ce scrie dar să nu poţi renunţa pentru că-ţi place. Mi-am amintit cum în final te uiţi la pagina la care te-ai oprit chiar dacă ştii că nu ai ţine minte asta, închizi cartea şi te întinzi cu piciorul să stingi lumina. Cum nu ajungi şi ţi-i lene să te scoli din pat. Cum îţi trece parcă somnul şi asculţi ce se mai întâmplă prin casă. Şi parcă ai vrea să aprinzi iar lumina şi să deschizi iar cartea. Dar totuşi adormi şi visezi frumos toată povestea de pe foile încă umede de larimi, mozolite de griji sau exaltare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu