miercuri, 26 decembrie 2012
luni, 24 decembrie 2012
In ajun
E ajunul Craciunului, iar eu nu simt nici o atmosfera de sarbatoare:-(
E o poveste afara. Ma trezesc diminetile si privesc spre geam, iar acolo totul alb si fulgii marunti, perfecti plutesc lin spre pamint. Ma uit la bradutul meu si-i inhalez aroma... Si nu ma simt IN AJUN, nu simt aceesi euforie de cindva, de cind eram copil, cind credeam ca vine Mos Craciun la mine si intra prin ochiul de geam.
Nu e ca si cum e Craciunul si atit; nu e ca si cum nu te-ar interesa altceva si ti-ai baga picioru' in tot ce te streseaza. Te-ai bucura nespus demult de frigul de afara si zapada abundenta, de mirosurile delicioase din casa, de bradul ce asteaspta sa adoposteasca cadouri...
Iar visele in ajun sunt frumoase si par sa-ti arate ce incercai sa negi...
miercuri, 19 decembrie 2012
vineri, 14 decembrie 2012
Iar îngerii vor vărsa fericire peste noi...
Scriu pentru a reciti. Pentru a-mi aminti. Căci nu e ca şi cum a răscoli prin amintiri, e ca şi cum le-aş trăi dinnou, doar că nu atât de intens, poate mai colorat, mai visător, penru că îmi voi găsi timp să visez şi chiar să înfrumuseţez ceea ce a fost cândva, să încerc să pun o pelerină albă peste ca să pară mai frumos decât era... să încerc să-mi imaginez un happy end, în care fulgii vor cădea lin pe noi, drept aprobare, căci îngerii ne vor privi şi vor vărsa fericire peste noi, magie... un farmec aparte, special pentru mine şi pentru tine, pentru noi.
Şi ochii mi se vor înneca în adâncimea ochilor tăi. Iar buzele-ţi vor culege blând neaua topită de pe faţa mea.
Iar eu voi zâmbi ca un copil, atât de fericită... atât de încălzită de braţele tale.
Şi eu voi aştepta să cadă fulgii peste noi, să iasă muguri şi mai apoi copacii să dea în floare... voi aştepta să treacă timp, iar eu voi mai zâmbi, aşteptând, iubind.
joi, 29 noiembrie 2012
O scânteie de soare noaptea
"... inima mea este atât de bolnavă ca o scânteie de soare noaptea, şi te iubesc. Şi ochii tăi, topite stele a dimineţei, privesc atît de adînc, atît de ferice de adânc în noaptea sufletului meu...
Poţi oare ghici simţirea cu care am scris, înger?
...O, nu! În viaţa ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimiceşte inima. O nimiceşte! Închipuieşte-ţi că dintr-un om cu simţire, dintr-o fiinţă aievea n-ar rămâne nimic decât o lungă, întrupată desperare... Când o inimă perdută-n mizerie, în apăsare, în neputinţa de a cultiva simţiri, căci fiecare din ele îşi găsesc marginile în puterile celui ce le are, când o asemenea inimă şi-ar ridica aspiraţiunile până la tine, şi le-ar ridica fără voinţă, luptând spre a le înăduşi, neputând să le reziste, ce-ar simţi un asemenea om? Întristare? Asta nu-i întristare! Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului o luptă vană, crudă, fără de voinţă. Desperarea ucide, această simţire munceşte. Martir este numele amorului meu. În fiecare fibră ruptă este-o nemărginire de dureri...Eu nu pot să nu te iubesc. Tu nu ştii de ce, şi nu ţi-o pot spune, şi cu toate astea chipul tău, umbra ce-ai aruncat-o pe pânza gândurilor mele este singura fericire pe care am avut-o în lume. " (Mihai Eminescu)
♥
duminică, 25 noiembrie 2012
A girl who writes.
luni, 5 noiembrie 2012
Eşti tînăr.
Şi cînd cuvintele par a fi în plus, pentru că au secat, pentru că au fost spuse atît de multe nelalocul lor, fals, impulsiv... pentru că aş uita totul, m-aş trezi a doua zi dis-de-dimineaţă şi aş respira adînc fericită, nouă, copilă mică... Dar totuşi cînd încerc să privesc înapoi, să mp văd, să mă analizez, realizez cîte au trecut, cîţi au trecut pe alături, cît m-am schimbat, cîte s-au schimbat, căţi oameni au plecat.
Iar deseori îmi pare că sunt paranoică, că hipertrofiez (?) totul, pentru că n-am 50 de ani şi copii de crescut şi de hrănit, şi casă de curăţit, însă pare a fi o mare tragedie, toată viaţa asta a noastrătristă uneori, pentru că nu putem aprecis momentele fericite la nivel, pentru că ne gruzim de la vreun fleac şi ne facem că e bine dar ragem în adînc.. ne gruzim pentru că ne se pare că suntem prea mici pentru lume, pentru visele noastre măreţe şi dorinţele chiar ilogice şi bizare uneori, pentru că ne este a încălca regulile, ne este a bea, ne este a ne pierde-n mulţime, de a ne pierde-n timp, de a ne pierde-n noi, de a ne ameţi cu-n smog de fum, ne este a ne exprima sentimeledivers, care mai de care, cît mai inventiv, mai intens, mai urgent.. ne este a fi maturi fărăca să ştim cum s-o facem. Ne este a nu mai fi copii fără ca să realizăm că fugim de unde e foarte bine şi mereu va fi. Ne este a-i matiri pe toţi, pe profi, pe baba din trolic, pe vecin, pe toţi. Îmi este a-mi ieşi din bălămăli, îmi este a uita de reguli, de vărstă, de superstiţii, canoane, bîrfe.
Îmi este a trăi.
duminică, 28 octombrie 2012
vineri, 12 octombrie 2012
Resist
marți, 25 septembrie 2012
Inspiri, expiri
Toamnă e plină de culori, atunci cînd în suflet ţi-i sur, după o vară caldă, vie...
şi oamenii aprind grămezile de frunze uscate şi-i fum peste tot, în păr, în haine,în nări. Îl simţi şi-l inspiri, expiri,înspiri...
duminică, 19 august 2012
E bine cînd te trezeşti dimineaţa pentru că-ţi bate soarele în geam. Ar fi perfect dacă aş auzi păsările în locul maşinelor de pe drum.
E bine cînd ai timp şă-ţi pregăteşti încet dejunul cu muzica tare. Cînd umbli în pijama jumătate de zi, iar apoi un duş călduţ şi ieşiii.
Ieşi să vezi lumea, să te vadă ea. Nu să te pierzi printre toţi ei. Să fii tu, aparte, deosebită. Ieşi să simţi fierbinţeala soarelui la 40 de grade, să fii cel mai fericit om cînd dai de o sticlă cu apă rece şi s-o deschizi cu lăcomie.
E bine cînd e vară şi cerul e senin. Se văd stelele. Şi poţi visa, alături de iubirea ta, căci nopţile de vară sunt reci, şi trebuie cineva să te încălzească.
E bine cînd e vară şi intri în padure să cauţi umbră şi un izvor.
Iar mai ai o vară care a fost perfectă pentru tine şi tot încersi s-o regăseşti în toate verile după asta, da' degeaba, nu-i. Gata. S-o dus.
duminică, 5 august 2012
Ochi
Ea nu se teme să meargă înainte, ea vede drumul, vede opurtunităşile de acolo, de mai apoi, dar.. cum am văzut azi în film şi-mi spunea mama demult, scrie pe o foaie şi arde-o. Aş face, dar dacă e drept? Nu vreau să pierd acea senzaţie, acele amintiri şi acea drinţă de a exista..pentru cineva.
Mii dor de acei ochi ai lui.
duminică, 29 iulie 2012
sâmbătă, 14 iulie 2012
duminică, 8 iulie 2012
Lumea e mare pentru noi şi noi ne temem să păşim în ea, firavi şi micuţi.
Şi deseori vine ca un uragan care vrea să mă dea jos. Vrea să-mi distrugă temelia, pe care nu demult am început s-o clădesc.
vineri, 29 iunie 2012
Go someplace where no one knows you.
luni, 25 iunie 2012
la mare
joi, 21 iunie 2012
duminică, 17 iunie 2012
vineri, 15 iunie 2012
Cu/fără soare.
Am impresia că o caut chiar, acea durere.
Dacă iubeşti, ai putea să-l laşi să plece aşa pur şi simplu să nu mai auzi nimic nicodată de el? Eu n-aş putea şi nici nu pot.
Iar scurtele perioade de cer senin cînd pot, îs scurte.
Damn it!
newideas!newideas!newideas!
Am descoperit azi seara această adresă pe un BLOG, cu 70 de idei pentru postări. So, let's do it) Nu mă apuc să scriu de ce aş fi un preşedinte bun, pentru că nu-mi văd astfel viitorul, dar sunt şi idei bune) Wait for it ;)
sâmbătă, 9 iunie 2012
Din trecut
Pe de altă parte, aceea era o altă perioadă din viaţa mea. Şi m-am schimbat şi eu cînd totul a devenit altfel. M-am schimbat cînd l-am cunoscut, m-am schimbat cînd mi-am tăiat părul scurt, cînd am petrecut o vară frumoasă şi am început toamna greu. M-a schimbat absenţa verişoarei mele, foarte mult. A fost ca o dublă lovitură sub centură în momentul cînd aveam mare nevoie de ea, de sprijinul ei, atunci cînd a căzut un pilon, apoi şi al doilea, totul se destrăma.Mi-i greu să-mi amintesc clipele în care am intrat în casă cu lacrimi în ochi că oamenii dragi pleacă din viaţa mea, că rămîn singură.
M-au schimbat oamenii care trecau pe alături şi situaţiile din viaţă. Ceea ce a rămas stabil sunt puţinele persoane cărora nu le pasă de imperfecţiunile caracterului meu, care mă susţin mereu şi mă iubesc aşa cum sunt. Ceilalţi vin şi pleacă, numai că unii lase urme, şi cînd se mai întorc înapoi, păşesc pe ele şi le adîncesc tot mai mult.
Timpul nu şterge amintitile sau urmele lăsate. Timpul nu videcă. Timpul doar intensifică totul.
miercuri, 6 iunie 2012
"LUNĂ NOUĂ" de Stephenie Meyer
"- Eşti imposibilă, spuse el şi rîse - un râs de om frustrat.
Cum să-ţi explic ca să mă crezi? Nu dormi şi nu eşti moartă. Sunt aici şi te iubesc. Întodeauna te-am iubit şi te voi iubi mereu. M-am gîndit la tine, am avut înaintea ochilor imaginea feţei tale, în fiecare secundă cât am fost plecat. Când ţi-am spus că nu te mai vreau a fost cea mai mare blasfamie. [...] Ieri, când te atingeam, erai atât de... ezitantă, de atentă, şi totuşi aceeaşi. Trebuie să ştiu de ce. E pentru că am ajuns prea târziu? Pentru că într-adevăr ţi-ai văzut de viaţa ta, aşa cum ai intenţionat să faci? Asta ar fi destul de... cnstit. Nu ţi-aş contesta decizia. Aşa că nu încerca să îmi menajezi sentimentele, te rog - spune-mi doar dacă mă mai poţi iubi, după tot ce ţi-am făcut. Poţi? şopti el.
- Ceea ce simt eu pentru tine nu se va schimba niciodată. Desigur că te iubesc - şi nu poţi face nimic să împiedici asta!
- Asta e tot ce-am vrut să aud.
Atunci gura lui se uni cu a mea şi nu m-am putut împotrivi. Nu pentru că era de o mie de ori mai puternic decât mine, ci pentru că voinţa mea se spulberă îm momentul în care buzele noastre se întîlniră. Sărutul acesta nu era chiar atît de precaut ca toate celelalte pe care mi le aminteam, ceea ce-mi convenea de minune. Dacă urma să mă sfâşii şi mai mult, măcar să primesc cât mai mult posibil în schimb.
Aşa că l-am sărutat şi eu, cu inima bubuindu-mi într-un ritm ce se transforma în gâfâială şi degetele mi se mişcau lacome pe faţa lui. Îi simţeam corpul de marmură lipit de fiecare trăsătură a corpului meu, şi eram atît de fericită că nu mă ascultase - nici o durere din lume nu ar fi justificat o astfel de pierdere. Mâinile lui îmi redescopereau trăsăturile feţei, în acelaşi mod în care ale mele i-o atingeau pe-a lui şi, în puţinele secunde în care buzele noastre s-au despărţit, mi-a şoptit numele.
[...]
- Înainte să te întîlnesc pe tine Bella, viaţa mea era o noapte fără lună. Foarte întunecoasă, dar cu puţine stele - puncte de lumină şi motivaţii... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină şi frumuseţe. Când n-ai mai fost, când cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Nimic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiţi de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Şi nu mai exista nici o motivaţie pentru nimic."
marți, 5 iunie 2012
Vîntul
Da, e un spirit de luptătoare, pe care lumea îl confundă cu joc de rol bine repetat. Dacă eşti în stare să îţi ţii în frîu anumite sentimente nu înseamnă că nu le ai, înseamnă că lucrezi mult pentru a le ţine ascunse.
Bucata de mătase
( un răvaş scris demult, dar nepostat)
Moscow never sleeps
Şi e bine că ai plecat să vezi lumea, Dumnezeu să te aibă în pază.
Şi pentru încheiere,
sâmbătă, 2 iunie 2012
Început de vară
şi s-o început vara da eu stau fără dispo) kiar dacă am avut o zi interesantă, şi m-a bătut vîntu', şi am îngheţat. şi mă-nervez şi mă doare capul. mă enervez pentru că trebuie să trăieşti aşa, trebuie să decizi şi-n pzdms că m-am săturat de tot şi de toţi. mi-aş stinge telefonul şi aş ieşi de pe net şi m-aş ducceeee unde na-ş şti pe nimeni. să încep din nou, să construiesc totul din nou. să fiu din nou fericită, pentru că îmi stă în gît, îmi stă în gît şcoala asta care nu se mai termină, buiucaniul, chişinăul, aceleaşi feţe, acelaşi drum, acelaşi tot.
şi lumea asta care trăieşte pentru bani, pentu fală. că hai, cine-i mai pidos şi are x5 sau x6???!!! cine are tocuri de 10 cm da cine are de 15? la care se vede fundu da la care nu? hai şi-om bea toată viţa, poate ne-om face nişte alkaşi. dap cum, asta doar nu-i straşnic, desigur. hai şi-om sta încleiaţi de scaun să ne fie lene să mergem 30 m pînă la magazin, să ne fie lene să mergem primăvara prin parc, că e bine şi cald afară. şă ne fie frică să riscăm şi să încercam din nou. să luptăm pentru ceea ce ne dorim. să avem în viaţa noatră persoane care să ne susţină, să ne fie aproape, şi să nu fugă ca nişte laşi la prima ocazie, să fugă de problemele tale, în loc să te ajute să le rezolvaţi împreună. să ne iubim că sutem fraţi pînă la urmă!:D
ş az îi vinerea, az îi raslabon...
marți, 29 mai 2012
duminică, 27 mai 2012
It's never too late to turn it back around
How can I find you
When you're always hiding from yourself
Playing hide and seek with me
Till it gets too dark
Too dark, inside your shell
Why do I even try
When you take me for granted
I should know better by now
When you call I already hear that crashing sound
As it all falls down
Don't bury your demons deep in the ground
When it all falls down
The only way is up, up, up
The only way is up
As it shatters into a million pieces
Just like glass I see right through you
And your parade of excuses
Feels like groundhog day
You say the same things over and over
There's that look in your eye
And I hear that crashing sound
As it all falls down
Yeah I know you can
Don't bury your demons deep in the ground
When it all falls down
The only way is up, up, up
The only way is up
It's the only thing that keeps me holding on
It's your heart that's weak
But it's not too weak to bring you back to me
Yeah I know you can
Don't bury your demons deep in the ground
When it all falls down
When it all falls down
When it all falls down
The only way is up
The only way is up, up, up
The only way is up
[ From: http://www.metrolyrics.com/up-lyrics-james-morrison.html ]
Always remember me
Come back, back to me...
vineri, 25 mai 2012
miercuri, 23 mai 2012
duminică, 13 mai 2012
like always..
Şi mai ales cînd zice una şi după face alta, cînd îl auzi că spune că nu merge şi-l vezi peste zece minute intrînd cu o "ulibkî" pînă la urechi, iar după pleacă acasă şi tu neavînd ce face te duci şi numai intri în casă, te sună să întrebe de ce deam eşti acasă. Şi mama lor de băieţi că-s ca nişte copii mici pe care trebuie să-i înveţi şi să-i duci de mîină că nu ştiu cum trebuie să facă ca să fie bine.Şi-s ba prea ruşinoşi, ba din cale-afară insistenţi. Şi cînd le spui că-s ieşiti din tundră ei nu neagă, dar rînjesc ca nişte cai aprobator. Căci dacă te văd într-o fustă scurtă, încălţată in pantofi cu toc cui li se face rău, dar e cald lume afară şi e vara degrabă.
Şi parcă ţi se pare că special te enervează şi-ţi joacă pe nervi, dar tu nu ai altceva ce face decît să stai cu "botu pe dos" în timp ce el încearcă să te sărute.
Arătă mei că eşti deştept, hai şi ne-om juca de-a ţara-n bunghi.
marți, 1 mai 2012
joi, 26 aprilie 2012
Hold my hand
sâmbătă, 21 aprilie 2012
O adiere de vînt..
joi, 29 martie 2012
Pluteşti undeva adînc, şi parcă dormi, şi parcă visezi
И всё темно, и вышли мы
С тобой счастливые, страстные, мокрые
Carla's Dreams - Если бы...I. Вспомни моря, вспомни меня
Мечтали оба - обними меня
Я обещаю не отпускать всегда искать
счастье
Пленного....пьяного...
Слова мечты - ты знаешь годы летят
Оставляя лишь воспоминания
О вечере, о береге, о море
О всём, что было, о всём, что сердце
ноет....
Припев: Но если бы мы жили бы вечно
Можно было б беспечно
Гулять, искать, любить, бросать
и плакать
Но впрочем, можно всё в мире
возможно
Но шепчет голос твой,
Что мне мир, что мне время,
Что мне воздух - эти слёзы и
усталость
Я хочу быть с тобой....
II. И всё темно, и вышли мы
С тобой счастливые, страстные, мокрые
Как-бы из волны нашей любви
Ты береги её не отпусти
И пусть года...насквозь...летят...
сквозь нас
И пусть всегда будут дожди,
Но я ведь знаю, что в сердце твоём
Остались я и ты.....
Припев: Можно б гулять, искать, любить,
бросать и плакать, плакать
и гулять
Но в прочем, можно, можно, можно,
Но шепчет голос твой,
Что мне мир, что мне время,
Что мне воздух - эти слёзы и
усталость
Я хочу быть с тобой....
Припев: Но если бы мы жили бы вечно
Можно было б беспечно
Гулять, искать, любить, бросать
и плакать
Но впрочем, можно всё в мире
возможно
Но шепчет голос твой,
Что мне мир, что мне время,
Что мне воздух - эти слёзы и
усталость