Oare de ce întîlnim aşa de mulţi oameni complexaţi? Nu neg ca am şi eu cîteva lucruri care mă rod şi deseori nu-mi daupace să respir în voie, dar nici atît cît să ajung paranoică că oamenii vor să facă haz de necaz pe seama mea.
De ce unii nu sunt capabili să rîdă în momentul potrivit, de ce nu sunt capabili să înţeleagă că vrem să rîdem Cu ei, nu De ei? De ce e atît de complicat să-i înţeleg? Şi de ce de fiecare dată mă uimesc tot mai mult, îmi îngroapă tot mai multe sentimente, îmi sădesc tot mai multă indiferenţă? De ce procedează aşa încît să nu+mi fie plăcut să vorbesc despre ei, chiar să gîndesc despre ei? De ce există atîtea întrebări fără răspuns? De ce4 întreb dacă nimeni nu are răspuns pentru ele? De ce îmi bat capul? Pentru ce.
Şi ca de obicei, întrebarea mea forte, care-i sensul? Nu-l văd. Într-adevăr, nu are rost. Căci dacă eram prieteni, aveam şanse să greşim, să glumim, să coborîm şi apoi să ne ajutăm reciproc să urcăm iarăşi sus. Care-i sensul acum, că ne-ai făcut de nimic, că nu ne mai socoţi demni pentru asta, pentru a-ţi fi prieteni?..ha. Amuzant.
Sincer, îmi vine să rîd, dar înţeleg că nu e cazul. Ar fi mai potrivit să-mi pară rău că ai atîtea probleme pe capul pe care nu le poţi rezolva şi explodezi pe oricine îţi nimereşte sub mîină...
De ce unii nu sunt capabili să rîdă în momentul potrivit, de ce nu sunt capabili să înţeleagă că vrem să rîdem Cu ei, nu De ei? De ce e atît de complicat să-i înţeleg? Şi de ce de fiecare dată mă uimesc tot mai mult, îmi îngroapă tot mai multe sentimente, îmi sădesc tot mai multă indiferenţă? De ce procedează aşa încît să nu+mi fie plăcut să vorbesc despre ei, chiar să gîndesc despre ei? De ce există atîtea întrebări fără răspuns? De ce4 întreb dacă nimeni nu are răspuns pentru ele? De ce îmi bat capul? Pentru ce.
Şi ca de obicei, întrebarea mea forte, care-i sensul? Nu-l văd. Într-adevăr, nu are rost. Căci dacă eram prieteni, aveam şanse să greşim, să glumim, să coborîm şi apoi să ne ajutăm reciproc să urcăm iarăşi sus. Care-i sensul acum, că ne-ai făcut de nimic, că nu ne mai socoţi demni pentru asta, pentru a-ţi fi prieteni?..ha. Amuzant.
Sincer, îmi vine să rîd, dar înţeleg că nu e cazul. Ar fi mai potrivit să-mi pară rău că ai atîtea probleme pe capul pe care nu le poţi rezolva şi explodezi pe oricine îţi nimereşte sub mîină...
Believe me, you will never find the answer. Nobody ever does. You just have to accept it, I did, although sometimes I also feel like exploding. Cheers, love!
RăspundețiȘtergere