Queen's V. Poem ♥

Queen's V. Poem

Like it so much!!! <3

Changes of plans

De multe ori m-am convins că orice plan îmi fac nu se mai realizează. Încercam să trăiesc din spontanietăţi, să las lucrurile să meargă "cum a da Domnu'", dar oricum vis, speranţe... De ce să trăim cu ziua de azi? Pentru că ne putem frige atunci cînd mîine nu va fi aşa cum am crezut noi.

Îmi e dor

Miis U((( si atîta timp încercam să mă conving că nu e aşa, că e uşor şi că pot. Nu pot.  Nu pot şi mi-e greu, înţelegi? Da, te mai vreau, pielea mea încă simte atingerile tale, buzele tale... Privirea ta. Totul ce e al tău nu mai al meu... adică niciodată n-a fost. Niciodată nu ai vrut să fii al meu. Îmi pare rău. Îmi pare rău că drumurile astea pe care ai pornit mi te-au luat... sau eu încercam în zadar să te iau de la ele??? Ştii, acum încep să mă înervez şi parcă iar îmi trece, pentru că mă înervez, serios. Doar ştiu că e aşa şi gata, că trebuie, dar mă doare. Şi mi se rotogoleşte durerea încet pe obraji... pleacă, cum ai plecat şi tu. Ţi-aş scrie, dar ce? "Salut, cf?" Şi după? Să stau şi să aştept răspuns şi să nu mai fie? Sau să răspunzi şi să aştept iar? Şi ştiu că nu e bine, off...

Şi aş apăsa pe "Предыдущие сообщения", dar n-o fac. Şi mi-ar păcea să fim oamenei unul cu altul, să nu ne purtăm ca porcii. De ce e atît de greu? Nu cred că mai intri aici să citeşti, oricum. M-am săturat să fim porci.

Magic

I want some colours, want some moves. It's like I play chess alone. And there is no person to make the next move. Where is THAT person? Where is he?

I always said I don't like autumn. But now I'm eager to see a lot of golden, red, orange, every colour you want leaves. Yes, leaves,averywhere leaves. To feel the magic. `cause I need so much some magic right now. Please, give me some magic...

...not anymore

E atît de rece totul. Parcă m-au băgat cu capu-n frigider. Privirea ta atît de dură, absentă... Deja nu. Deja e altfel, prea altfel. Insuportabil de altfel. Şi cît de uşor e să mă las dusă de valuri, să uit şi pe urmă iar apară ca o furtună cu scîntei în ochi... atît de greu.

Art

my new panting)like it) hope u'll likeit too) <3

Again changes in my blog's design) more colours, more life)

My Little Colourful World

Blocked

It feels like I'm a bird closed in a box. A magic box that has a little window to see the whole world, laughing people, the sun, the sky, but cannot escape, cannot live, touch, be. Like I'm blocked. I cannot find the key, cannot break the locks. And there is a lot of energy, a lot of power that is eager to be, to find its way out. Help me leave, help me fly again.

It Must Have Been Love...

love this song) 

Star

love her! the most beatiful actress I think... <3

The sea

want to be there... to feel the wind, to hear the sea... to paint different strange things on the sand... to be free.

M

Photos

the rest you'll see tomorrow) a wonderful day spent with wonderful people :)

Oameni diferiţi, liniştiţi şi mai puţin

Oare de ce întîlnim aşa de mulţi oameni complexaţi? Nu neg ca am şi eu cîteva lucruri care mă rod şi deseori nu-mi daupace să respir în voie, dar nici atît cît să ajung paranoică că oamenii vor să facă haz de necaz pe seama mea.

De ce unii nu sunt capabili să rîdă în momentul potrivit, de ce nu sunt capabili să înţeleagă că vrem să rîdem Cu ei, nu De ei? De ce e atît de complicat să-i înţeleg? Şi de ce de fiecare dată mă uimesc tot mai mult, îmi îngroapă tot mai multe sentimente, îmi sădesc tot mai multă indiferenţă? De ce procedează aşa încît să nu+mi fie plăcut să vorbesc despre ei, chiar să gîndesc despre ei? De ce există atîtea întrebări fără răspuns? De ce4 întreb dacă nimeni nu are răspuns pentru ele? De ce îmi bat capul? Pentru ce.

Şi ca de obicei, întrebarea mea forte, care-i sensul? Nu-l văd. Într-adevăr, nu are rost. Căci dacă eram prieteni, aveam şanse să greşim, să glumim, să coborîm şi apoi să ne ajutăm reciproc să urcăm iarăşi sus. Care-i sensul acum, că ne-ai făcut de nimic, că nu ne mai socoţi demni pentru asta, pentru a-ţi fi prieteni?..ha. Amuzant.

Sincer, îmi vine să rîd, dar înţeleg că nu e cazul. Ar fi mai potrivit să-mi pară rău că ai atîtea probleme pe capul pe care nu le poţi rezolva şi explodezi pe oricine îţi nimereşte sub mîină...

OMG

ce urmeaza, black list?hm, funny...

Leaves, pics....

sadness

have such a trange feeling... I fell empty, so empty that I have no more tears inside, like I'm withered. And the wonderful and at the same time awfull song that is singing now....angus and julia stone - draw your swords.

chupa- chups)

thx for ciupik)

Tomnatic

Mă uit acum la frunze. Atît de vii par... de parcă arde în ele ultima văpaie de foc, cea mai puternică, ca să se stingă mai apoi.

Şi iată m-am gîndit la oameni. Nu sunt ei cea mai aprinsă flacară înainte de a începe să se stingă treptat? Muguri mai întîi, frunzuliţe mici verzi, atît de firave şi iată CULOARE, succes, experienţă, totul, mult, divers, matur. Atît de perfect ar părea să fie viaţa chiar atunci cînd oamenii cred că e prea tîryiu pentru realizări, că nu mai e timp, ca sunt "bătrîni".

De ce cred aşa? Pentru că astea sunt regulile societăţii? De ce unii la 40 numai încep să trăiască, sa facă copii, să se simtă tineri, iar alţii deja se resemnează cu viaţa lor, fără vise, fără scopuri spre mai mult, spre mai bine. De ce cred că au văzut destule în viaţă şi că au dreptul să-i înveţe pe alţii? De ce?...