Cîteodată am nevoie de un beculeţ care să-mi dea idei, să-mi dea puteri să te pot înţelege. Nu-s
"extrasens" să pot citi gîndurile tale. Poate cu timpul le voi ghici pe unele, dar nu acum. Nu pot şti mereu ce crezi sau ce nu spui pînă la sfîrşit. E iritant cînd începi o frază şi nu o mai termini. Cînd spui :"ei lasă...", sau "ei nimic, uită", sau cînd faci vreo mimică, rîzi şi închizi tema, iar eu trebuie să stau şi să-mi storc minţle să înţeleg ce ai. Şi stau cîteodată şi parcă mă luminează, "evrika!" şi bats, încep să presupun, să întorc pe faţă şi pe dos toate variantele posibile şi imposibile.
Aş vrea să-mi spui pînă la sfărşit ce ai început să zici, şă nu laţi vorba-n vînt pt că
"tipa" nu are importanţă. Are, pentru mine are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu