Poveste de seară.

Poveste de seară.

"Da ce râdeaţi aşa tare?"

"Da' nu, nik mam', baba Nina prosta o venit şîî...."

"Bun, hai duti ş te culcă."

  Şă iată că meregm fericiţi pe drum. Trecem pe lângă un cimitir vechi, părăsit. Şi oare numai morţi găseşti pe-acolo? Vii sunt cu duiumu. Mi-a zis cineva încă cât eram mică :"Nu ai de ce să te temi de acei morţi, teme-te de cei vii:" Da' eu oricum nu suport să merg la cimitir, nici de Blajini. Şi ne întoarcem la posibilii "cei vii". Şi care-i problema, că poate nu au unde trăi? Sau îşi plâng iubirea şi de durere au ajuns nebuni care hoinăresc prin cimitir. M-a trecut un frig acum. N-aş îndrăzni niciodată să păşesc noaptea pe acolo. Şi oare de ce? Din cauza posibililor "celor vii".