Am obosit, m-am plictisit. Şi da, joc teatru. şi da, mă abţin să nu le spun multor oameni totul verde-n ochi, of şi mai ales cînd calcă pe bec şi mă irită atît de tare că nu ştiu cum mairepede să scăp de ei. Şi se bagă în suflet şi nu înţeleg că n-au loc. Sau comentariile "ironice" sau "sarcastice", m-am plictisit, mă doare capu' de atîta scremare de sus. "Se fărîma ca peceana-n ceai" ar spune varmea Of, am obosit de lumea asta, de societate, de oraşu ăsta, de şcoala, de drumurile pe care le văd în fiecare ză, aceleaşi feţe, M-am plictisit de zîmbetele false şi sarcasm, o da, sarcasm, inevitabil desigur. Mi se întoarce deja de la tot.
Şi e atît de straniu. Nu înţeleg. Snt prieteni şi se discută unul pe altul în lipsa respectivului. Îmi e scîrbă de tot. Prea multă făţărnicie, roluri prost jucate, spectacole zi de zi, din care, din păcate, fac şi eu parte.
Şi e atît de straniu. Nu înţeleg. Snt prieteni şi se discută unul pe altul în lipsa respectivului. Îmi e scîrbă de tot. Prea multă făţărnicie, roluri prost jucate, spectacole zi de zi, din care, din păcate, fac şi eu parte.
So true...
RăspundețiȘtergere