joi, 10 noiembrie 2011
miercuri, 9 noiembrie 2011
STELE
Îmi aduc aminte cum ne uitam la stele :D Locul în care ai aflat de cuvîntul "a scăpărat":DD, unde cerul e atît de frumos mereu, dar unde nu atrăgeam atenţia la stele pînă atunci. A fost frumos...
... cînd te uiţi la stele şi ţi se pare că poţi orice, că timpul nu mai contează, că sunteţi numai voi doi pe lumea asta, pentru totdeauna. Cînd nu mai simţi frigul pentru că ţi-i cald acolo, alături de el.
... cînd te uiţi la stele şi ţi se pare că poţi orice, că timpul nu mai contează, că sunteţi numai voi doi pe lumea asta, pentru totdeauna. Cînd nu mai simţi frigul pentru că ţi-i cald acolo, alături de el.
(c) tu.Autor Morgane
***
http://canweshampoo.blogspot.com/2011/11/c-tu.html"...Ai promis derbedeule,ai promis că vei fi aici mereu,ai promis că o vei ţine în viaţă,că-i vei da suflare din nou în fiecare zi. Ai promis!"
"...Şi totuşi te iubeşte. Da,ştiu,e proastă,da' te iubeşte. Te iubeşte pentru că tot ceea ce-ai făcut din ea,cum ai doborît-o la pămînt şi ţi-ai înfipt colţii în ea,pînă ai văzut şi ultima picătură scursă pe pămîntul proaspăt,cum ai ridicat-o apoi în slăvi pentru a o doborî din nou mai puternic,toate astea au format-o. Toate astea i-au dat imunitatea de care avea atît de mult nevoie şi care în sfîrşit i-a dat titlul de "adult"."
"...în faţa ei rămîi cenuşă,cenuşă neagră şi moale care lasă pete adînci şi întunecoase chiar şi de la cea mai mică atingere."
***
îmi place, îmi place pentru că e adevărat, îmi place pentru că dureros, pentru că e spus verde-n ochi, pentru că e crudă REALIATE. Ştiţi, căutam într-o zi la librărie o carte bună de citit, şi am dat de una cu titlul "Bărbaţii sunt nişte porci". Oare chiar le trebuie să ne convingă că e aşa?marți, 8 noiembrie 2011
duminică, 6 noiembrie 2011
Aer
M-am săturat de casă. M-am săturat de străzile astea pustii, de toamnă. E prea gol. E puţin. Aş începe ceva nou, dar ce? Ce să mai încep? Unde să mă duc? Ce să fac? Toate aprinderile mele se sting cînd se găseşte cineva să spună "da' pentru ţie asta?" şi-mi găseşte toate minusurile posibile. Aveţi păcerea să mă descurajaţi, lume? Care e sensul vieţii dacă trăim lipiţi de calculator, de scaunul ăsta prost de la care mă doare deja spatele, dacă ne pierdem toataă viaţa pe lucruri care nu ne plac, 12 ani de şcoală, 12 ani de "chin", şi mai apoi zile întregi de muncă, şi ne jeluim că am obosim, că nu vrem, şi cică "trebuie". Acest trebuie ne strică viaţa. Ne limitează. M-am săturat să-mi fie lene,. să mă trezesc şi să-mi aprind compu' pentru că altceva nu am ce face în casa asta! Şi stăm cu toţii la cpmp' în loc să ne scoatem fundurile la aer curat...
Vreau altceva. Aer. Nu-mi ajunge aer.
Vreau altceva. Aer. Nu-mi ajunge aer.
vineri, 4 noiembrie 2011
miercuri, 2 noiembrie 2011
Vino!
Vreau iarnă! Vreau brad şi cadouri şi globuleţe multe şi luminiţe şi panglici şi zăpadă, filme multe cu final fericit, vreau să privesc serile peste geam să văd cum ninge frumos.
Am nevoie de sărbătoare. Am nevoie să intru în acea cafenea să-mi imaginez că este un film, să simt iarna. Vreau Crăciunul, oraşul vesel, decoraţii peste tot, fericire în suflet. Am nevoie de un nou an, o pagină nouă. Am nevoie de schimbări.
Deci, succes mie :).
:**
Am nevoie de sărbătoare. Am nevoie să intru în acea cafenea să-mi imaginez că este un film, să simt iarna. Vreau Crăciunul, oraşul vesel, decoraţii peste tot, fericire în suflet. Am nevoie de un nou an, o pagină nouă. Am nevoie de schimbări.
Deci, succes mie :).
:**
luni, 31 octombrie 2011
Dincolo de tăcere...
"Dincolo de tăcere" de Kristin Hannah
O cheamă Joy Candellaro. Proaspăt divorţată de soţul ei Thom care a înşelat-o cu sora sa Stacey. Distrusă, plictisită de viaţa pe care o ducea în micul orăşel, decide să plece în vacanţa pe care o dorea demult. Avionul se prăbuşeşte. Profită de ocazia că a fost aruncată în aer adînc în pădure şi pleacă de la locul accidentului. Pe şosea zăreşte o cabană. Acolo îşi găseşte totul la ce visa, un copil nemaipomenit şi un bărbat care urma să însemne un nou început. Într-o zi însă se trezeşte în sala de spital alături de sora sa, asistente şi doctori. Află că tot acel timp de după accident se afla în comă. Nu-i venea a crede că a fost un vis, o nebunie, o halucinaţie. Nu era posibil să-şi imagineze atît de clar mirosurile, peisajele, dialogurile, totul. Urcă iarăşi în avion şi zboară spre Seatlle, sperînd să-i găsească pe micul Bobby şi Daniel.
"Trebuie să le spui oamenilor ce simţi... şi să le dai o şansă."
( M-a afectat această carte. Atîta durere, trădare din partea oamenilor iubiţi, dragi, apropiaţi, ca un şut în fund. Atîta dorinţă de a începe o nouă viaţă, de a uita, de a se vindeca. Atîta blîndeţe, dragoste părintească, afecţiune, căldură.
M-a învăţat să nu uit niciodată că totul are un sfîrşit şi nu pot să-mi imaginez să trăiesc fără mămica mea pe care o iubesc enorm. Nu ştiu cum de acel mic băiat rezistă. M-aş rupe în două de durere. Pentru că e atîăt de dificil cînd te simţi singur, absolut singur. Păi desigur mai sunt oameni care-ţi mai zic bună din cînd în cînd sau îţi răspund cu chiu cu vai la "cf?", dar nu le pasă, nu le pasă de viaţa ta, de problemele tale, pentru că le au pe ale lor. Şi nu îndrăzneşti să deschizi iarăşi gură, pentru că ştii că s-au săturat. Şi se adună. Sunt absolut sigură că e bine, şi e foarte bine chiar, dar se adună şi e rău.
M-a învăţat că prietenia poate rezista multor lucruri, că trebuie să poţi ierta şi cere scuze. M-a invăţat să cred în minuni, dar că pot devini obsesive uneori, bolnave, periculoase. M-a făcut să doresc iubire. Vreau căldură, vreau iubire, vreau încredere, respect, putere, uitare, resemnare, orice. Vreau să-i am aproape. De ce trebuie toţi să plece? De ce acum??)
( M-a afectat această carte. Atîta durere, trădare din partea oamenilor iubiţi, dragi, apropiaţi, ca un şut în fund. Atîta dorinţă de a începe o nouă viaţă, de a uita, de a se vindeca. Atîta blîndeţe, dragoste părintească, afecţiune, căldură.
M-a învăţat să nu uit niciodată că totul are un sfîrşit şi nu pot să-mi imaginez să trăiesc fără mămica mea pe care o iubesc enorm. Nu ştiu cum de acel mic băiat rezistă. M-aş rupe în două de durere. Pentru că e atîăt de dificil cînd te simţi singur, absolut singur. Păi desigur mai sunt oameni care-ţi mai zic bună din cînd în cînd sau îţi răspund cu chiu cu vai la "cf?", dar nu le pasă, nu le pasă de viaţa ta, de problemele tale, pentru că le au pe ale lor. Şi nu îndrăzneşti să deschizi iarăşi gură, pentru că ştii că s-au săturat. Şi se adună. Sunt absolut sigură că e bine, şi e foarte bine chiar, dar se adună şi e rău.
M-a învăţat că prietenia poate rezista multor lucruri, că trebuie să poţi ierta şi cere scuze. M-a invăţat să cred în minuni, dar că pot devini obsesive uneori, bolnave, periculoase. M-a făcut să doresc iubire. Vreau căldură, vreau iubire, vreau încredere, respect, putere, uitare, resemnare, orice. Vreau să-i am aproape. De ce trebuie toţi să plece? De ce acum??)
duminică, 30 octombrie 2011
sâmbătă, 29 octombrie 2011
Aş vrea
Aşa aş vrea acum vară, vacanţă, maşină şi noi două călătorind departe de casă, cu muzica dată la maxim, fericite, rebele, libere...
Să ajungem în vreo ţară vecină, să cunoaştem alţi oameni, să trăim, să visăm, să ne distrăm, să bem, să mîmcîm, să ne îndragostim, să ne pierdem minţile, să fim noi, aşa cum ne va cere inima...
Să ajungem în vreo ţară vecină, să cunoaştem alţi oameni, să trăim, să visăm, să ne distrăm, să bem, să mîmcîm, să ne îndragostim, să ne pierdem minţile, să fim noi, aşa cum ne va cere inima...
Love u S.
Nu pot să înţeleg că pleci. Cum pot eu fără tine iubitaaa mea?? M-am deprins atît de mult să te am aproape, să te văd în fiecare zi, să-ţi văd dimineţile mutrişoara somnoroasă proaspăt trezită, să îgheţăm serile împreună pe străzile buiucaniului nostru drag, să ronţăim ceva gustos pe drum, să fii aproape, mereu <3
joi, 27 octombrie 2011
About people and what they do.
Cunoaşterea repezintă răbdarea, resemnarea, conştiintizarea prezentului şi realităţii. Însp, pentru a dobîndi puterea şi voinţa necesare celor menţionate anterior, îndurăm prin propria piele o ulţime de probe şi obstacole, căpătăm experienţă, experienţă ce ne face imuni la bacteriile dăunătoare din exterior.
Încercăm deseori senzaţii noi din curiozitate sau plictiseală, nevoie. Suntem totuşi conştienţi că nu ştim ce ne aşteasptă, care va fi finalul, favorabil sau nu pentru noi.
Sunt o aventurieră masochistă. Păşesc cu ochii închişi în prăpastie. Ştiu că e posibil să cad şi va durea, dar în schimb savurez plăcerea zboruli în neant, acei fiori nemaipomeniţi de o fericire inexplicabilă, dar şi o frică evidentă, adrenalină. Eşecurile mă întăresc, mă apropie cu paşi mici dar încrezuţi spre cunoaştere.
Toţi lupii flămînzi ce-mi întretaie drumul sunt doar indicii, dar e atît de dificil atunci cînd îşi găsesc loc în inimă şi nu mai iesă. Încerc să îi astup cu multe alte nimicuri care se evaporă treptat, sau pleacă lăsînd rana sîngerînd. Şi numai cînd apare acea crustă protectoare ei o rup din nou. Sunt ca buruienile care se nasc din nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





