Еле дыша...

еле дыша я искала губы твои.

Просто прости,отпусти.

Nici nu ştiu dacă să tac sau să încerc să spun ceva. Mai bine tac pentru că mă tem, mă tem să-l pierd dinnou. Aş vrea să fiu mereu alături ca un analgezic. Aş vrea să poată deschide ochii dimineaţa şi să uite de tot, să scape de probleme pe capul său.
Lumea e mare pentru noi şi noi ne temem să păşim în ea, firavi şi micuţi.

Şi deseori vine ca un uragan care vrea să mă dea jos. Vrea să-mi distrugă temelia, pe care nu demult am început s-o clădesc. 

Îmi place cînd ochii tăi îi privesc pe ai mei, iar zîmbetul îmi dă fiori. Îmi place senzaţia pe care o am cînd mă atingi, e ca un curent electric ce-mi străbate corpul.

Go someplace where no one knows you.

Şi cum că a trecut aproape o lună din vară, mulţi mă întreabă ce planuri am pt vacanţă. 

E vacanţă lumeeeee!!!

vreau să mă relaxez, să tusescc, să beu,                                                                                                     

să fac sport,                                                                                                                                                

să merg drumurile pînă seara tîrziu că e mai răcoare,                                                                                   

să stau intinsă pe plajă să mă bronzez, să mă fac ciocolatie))                                                                         

vreau să citesc cărţi interesante,                                                                                                                

vreau să-mi găsesc de lucru,                                                                                                                        

vreau păţănaş după care să-mi pierd capul, şi nu cred că vreau să mă îndrăgostesc, nu vreau vară cu drame,  vreau să mă simt bine şi liber;                                                                                                                       

vreau muulteeee fructe, harbuz toată ziua.                                                                                                     

Vreau rochiţe mici şi tocuri înalte.                                                                                                               

Vreau prieteni, îngheţaţă.                                                                                                                            

Vreau să nu mă doară capul de la vreun fleac,                                                                                                   

vreau să-i trimit pe toţi care-mi stau în gît şi să nu fiu nevoită să-i zîmbesc în faţă.                                            

Vreau să mă duc de acasă, de la părinţi, măcar pe vreo două săptămîni.                                                                

Vreau să mă învăţ să merg la volan, şi să scot capul prin "liuk" cînd maşina merge cu 100 şi ceva km/h.            

Vreau cabriolet , să merg crutaia pe drum cu ochelri pe ochi, părul pe spate bătut de vînt, muzică la maxim şi prietena alături. Vreau să dorm afară, să văd stelele, să-mi bîzie ţînţarii, foarte romantic, ştiu) Vreau să se întoarcă varmea să stăm noaptea întreagă să vorbim şi să rădem ca nişte debile. 

Vreau să pot face ceea ce vreau eu, să nu mă oprească nimeni şi nimic, să nu aud vorbe şi comentarii prosteşti, să-şi inchidă gurileeee.

Îl vreai şi-l poţi avea, iar cînd ştii că peste 2 zile idila voastră superbă de dragoste se va evaporă îţi trece tot chefu'. Şi dragostea nu e dragoste cînd nu-i în stare să rabde şi probleme, conflicte şi micile rupturi. Şi dragostea nu e dragoste atunci cînd nu vindecă. Şi dragostea nu e dragoste cînd poţi spune "nu" denenumărate ori. Şi totuşi te întorci în urmă privind cu regret că e trecut. Iar cînd încerci să faci din trecut prezent, eşuezi, pentru că a fost, şi nu mai poate fi, nu mai ai puterea să reconstruieşti totul de una atunci cîndel intenţionat strică totul.

la mare

vreau la mare acum. vreau miros de apă de mare, vreau nisip fierbinte şi o briză de aer să-mi ciufulească părul. vreau să uit de oraşu' ista, de oamenii de aici, de internet, telefon mobil, de casă. vreau să mă trezesc şi să adorm cînd vreau, fericită şi relaxată. să chefuiesc noaptea întreagă la o petrecere pe plajă, cu multăăă băutură, muzică bună şi paţanaşi sexy <3333

feel it.

people think they can do whatever they want to. unfortunately your dreems my dears don't match mines. fuck you bitches.

here is a wonderful song - Emika - Drop the other and a inspiring pic)

Cu/fără soare.

Nu ştiu şi nu pot să înţeleg ce suflet trebuie să ai, ce să simţi şi cum să fii că să poţi ierta totul. Eu am iertat. Nu ştiu de ce. Îmi zice mama non stop că să ţii rău pe cineva sau să urăşti e rău, dar chiar nu pot, nu pot să-l urăsc, şi nici nu vreau. Poate mulţi ar zice că am motive, dar motive nu-s. Oamenii buni iartă, oamenii proşti iartă şi iartă, şi iartă şi iar iartă. Şi plus la asta mai e şi sado-mazo:D. Oamenii deştepţi nu calcă de mai multe ori în aceeşi groapă, eu o fac ştiind c-o să mă doară şi nu-mi pasă.
Am impresia că o caut chiar, acea durere.
Dacă iubeşti, ai putea să-l laşi să plece aşa pur şi simplu să nu mai auzi nimic nicodată de el? Eu n-aş putea şi nici nu pot.
Iar scurtele perioade de cer senin cînd pot, îs scurte.

Damn it!

Cum poţi fi aşa de căscată încît să nu nimereşti scările? Înţeleg după o anumită cantitate de alcool (sper că sună a ofensă în adresa cuiva) şă calci hăisa, dar aşa??? Şi tocuri de 11 cm e ok şi sexy, şi super dar nu sta bunghită cu nasu' -n telefon cînd cobori scările Jănea! Da pupsishi, mi-am scîntit piciorul, s-au întins legamentele sau nuş' precis cum se zice corect, n-am reţinut. Fapt că mă doare şi s-a umflat, şi toate planurile de alergat şi exerciţii de dimineaţă s-au prăbuşit.

newideas!newideas!newideas!

http://nextpost.md/2012/06/10/70-idei-gratuite-de-articole-pentru-bloggeri/
 Am descoperit azi seara această adresă pe un BLOG, cu 70 de idei pentru postări. So, let's do it) Nu mă apuc să scriu de ce aş fi un preşedinte bun, pentru că nu-mi văd astfel viitorul, dar sunt şi idei bune) Wait for it ;)

Din trecut

Stau şi citesc postările mele de vara trecută. Mi-i dor de acel om care le scria, acel copil din mine care fuge acum, care speră să se maturizere, că nu-i posibil altfel, dă să fim şi noi în rînd cu lumea. Mi-i dor de visele mele de atunci, de sentimentele, de trăirile mele, de acea naivitate oarbă pe care nici pînă acum nu am pierdut-o definitiv.Mi-i dor de părul meu cîndva lung, de un nou început, de o vară fără griji. Mi-i dor de puţină linişte, plimbări prin parc şi aer curat. Vreau iarăşi să zbor şi să mă simt fericită, într-adevăr fericită. Să scap de miile de bîrfe din jur, de oameni de la care ţi se face greaţă.

Pe de altă parte, aceea era o altă perioadă din viaţa mea. Şi m-am schimbat şi eu cînd totul a devenit altfel. M-am schimbat cînd l-am cunoscut, m-am schimbat cînd mi-am tăiat părul scurt, cînd am petrecut o vară frumoasă şi am început toamna greu. M-a schimbat absenţa verişoarei mele, foarte mult. A fost ca o dublă lovitură sub centură în momentul cînd aveam mare nevoie de ea, de sprijinul ei, atunci cînd a căzut un pilon, apoi şi al doilea, totul se destrăma.Mi-i greu să-mi amintesc clipele în care am intrat în casă cu lacrimi în ochi că oamenii dragi pleacă din viaţa mea, că rămîn singură.

M-au schimbat oamenii care trecau pe alături şi situaţiile din viaţă. Ceea ce a rămas stabil sunt puţinele persoane cărora nu le pasă de imperfecţiunile caracterului meu, care mă susţin mereu şi mă iubesc aşa cum sunt. Ceilalţi vin şi pleacă, numai că unii lase urme, şi cînd se mai întorc înapoi, păşesc pe ele şi le adîncesc tot mai mult.

Timpul nu şterge amintitile sau urmele lăsate. Timpul nu videcă. Timpul doar intensifică totul.

Одним взглядом можно убить любовь,

одним же взглядом можно воскресить

ее. - У. Шекспир 

"LUNĂ NOUĂ" de Stephenie Meyer

"- Eşti imposibilă, spuse el şi rîse - un râs de om frustrat.
Cum să-ţi explic ca să mă crezi? Nu dormi şi nu eşti moartă. Sunt aici şi te iubesc. Întodeauna te-am iubit şi te voi iubi mereu. M-am gîndit la tine, am avut înaintea ochilor imaginea feţei tale, în fiecare secundă cât am fost plecat. Când ţi-am spus că nu te mai vreau a fost cea mai mare blasfamie. [...] Ieri, când te atingeam, erai atât de... ezitantă, de atentă, şi totuşi aceeaşi. Trebuie să ştiu de ce. E pentru că am ajuns prea târziu? Pentru că într-adevăr ţi-ai văzut de viaţa ta, aşa cum ai intenţionat să faci? Asta ar fi destul de... cnstit. Nu ţi-aş contesta decizia. Aşa că nu încerca să îmi menajezi sentimentele, te rog - spune-mi doar dacă mă mai poţi iubi, după tot ce ţi-am făcut. Poţi? şopti el.
- Ceea ce simt eu pentru tine nu se va schimba niciodată. Desigur că te iubesc - şi nu poţi face nimic să împiedici asta!
- Asta e tot ce-am vrut să aud.
  Atunci gura lui se uni cu a mea şi nu m-am putut împotrivi. Nu pentru că era de o mie de ori mai puternic decât mine, ci pentru că voinţa mea se spulberă îm momentul în care buzele noastre se întîlniră. Sărutul acesta nu era chiar atît de precaut ca toate celelalte pe care mi le aminteam, ceea ce-mi convenea de minune. Dacă urma să mă sfâşii şi mai mult, măcar să primesc cât mai mult posibil în schimb.
  Aşa că l-am sărutat şi eu, cu inima bubuindu-mi într-un ritm ce se transforma în gâfâială şi degetele mi se mişcau lacome pe faţa lui. Îi simţeam corpul de marmură lipit de fiecare trăsătură a corpului meu, şi eram atît de fericită că nu mă ascultase - nici o durere din lume nu ar fi justificat o astfel de pierdere. Mâinile lui îmi redescopereau trăsăturile feţei, în acelaşi mod în care ale mele i-o atingeau pe-a lui şi, în puţinele secunde în care buzele noastre s-au despărţit, mi-a şoptit numele.
[...]
- Înainte să te întîlnesc pe tine Bella, viaţa mea era o noapte fără lună. Foarte întunecoasă, dar cu puţine stele - puncte de lumină şi motivaţii... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul  a luat foc; exista lumină şi frumuseţe. Când n-ai mai fost, când cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Nimic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiţi de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Şi nu mai exista nici o motivaţie pentru nimic."

Vîntul

Iar tu îţi laşi gîndurile şi grijile purtate de vînt. E cam răcoare, dar eşti în puloverul tău moale şi călduţ, XXL, şi nu simţi frigul :). Ţi se pare că ai putea încălzi şi iubi o lumea întreagă, că ai putea face orice, că eşti puternică. Ştii că poţi şi vreai să încerci, dar nu-ţi ajunge curaj. Inspiri adînc şi simţi cum aerul de dimineaţă îţi îngheaţă creierul. Nu mai gîndeşti. Ai uitat de iubire, de responsabilităţi, de prieteni. Ai uitat pentru că vîntul ţi-a furat totul.  Dar tu încă te mai simţi puternică. Şi nu vreai să lupţi cu vîntul, pentru că pe tine nu te va putea lua.

Da, e un spirit de luptătoare, pe care lumea îl confundă cu joc de rol bine repetat. Dacă eşti în stare să îţi ţii în frîu anumite sentimente nu înseamnă că nu le ai, înseamnă că lucrezi mult pentru a le ţine ascunse.

want some tudumts-tudumts...

Şi e atît de straniu. Nu înţeleg. Snt prieteni şi se discută unul pe altul în lipsa respectivului. Îmi e scîrbă de tot. Prea multă făţărnicie, roluri prost jucate, spectacole zi de zi, din care, din păcate, fac şi eu parte. 

FRUMUSEŢEA

Pentru că frumuseţea e percepută de toţi diferit. Pentru mine e ceva subtil, sexy şi nu mi se aşează bine gîndul cînd vulgaritatea, toana de make-up şi totul fals e considerat frumos.

E frumos cînd e natural, cînd eşti tu şi nu o păpuşă bătută de vînturi ce se pretinde a fi frumoasă.